Once Upon A Time In The East

A sustine echipa nationala

2011-09-11T21:57:00.005+03:00

Romania-Franta. Meciul.

Minutul 0. Atmosfera ca o sarbatoare, inaugurarea Arenei Nationale. Zeci de mii de oameni si zeci de mii de stegulete tricolore. Scandari si aplauze.

Minutul 90. Am facut egal (da, totusi am facut egal cu Franta, ei cu vedetele lor, noi fara ale noastre) si nu mai avem sanse de calificare. Huduieli, fluieturi. Jucatorii se aduna pentru a saluta publicul, dar pleaca repede la vestiare cu capetele plecate.

Cam asa stam la cantitatea si calitatea sustinerii echipei nationale. Repet, este echipa nationala, nu vreo echipa de club. Reprezinta tara ta pana la urma. Aia de care nu-ti mai pasa prea mult, aia pe care o iei la misto, pardon, la caterinca.

Stiu ca discutiile despre patriotism sunt lungi si nu asta e scopul acum. Mi se pare ca nu mai credem mai in nimic. Nu mai avem repere. Mai putine motivatii. Chiar si mai putine bucurii.

Scotienii sunt unii dintre cei mai tari suporteri pe care ii poti vedea. Am vazut o groaza de filmulete cu ei si sunt fantastici. Iata o mostra. Echipa lor tocmai pierduse in deplasere cu 2-0. Iar ei ramasesera in stadion si cantau.

Serenissima Repubblica di San Marino vs. Oastea lui Piţurcă

2011-08-10T22:47:00.002+03:00

Arunc priviri la meciul San Marino - România.

Jucăm cu cea mai slabă echipă de fotbal din lume, ciuca bătăilor, şi până acum n-am fost în stare să le dăm nici măcar un gol. Bă tată, nici măcar grav nu mai e. E trist şi jenant de-a dreptul.

Eu zic că ar mai trebui să-şi facă echipă de fotbal Vaticanul: adună ei ceva din câţiva episcopi şi cardinali mai tinerei, mai completează cu nişte soldaţi din Garda Elveţiană, ză Papa poate fi antrenor şi deja o să ne pună probleme.

Unde s-au dus, unde au apus...

Enter vs. Escape Party Reloaded

2011-05-09T10:03:00.007+03:00

Dear friends,

It's no news that we spend too much time in front of the computer. So we decided to let you escape and “go offline”, but still leaving you the chance to show us your skills and express your passions.

So everyone coming to the party, please wear a white t-shirt – the blank document where others will “work”.

We will provide you with markers so that you can write, draw, tag or comment on the others’ t-shirts. Try a "BUZZ!!!" or a "Add friend request" right on the spot.

We look forward to seeing you there.

Where: FAT CAT Bar&Club, Gabroveni 24

When: 13th of May, 10 p.m.

P.S. Your RSVP here.

Fabulous Manu Chao Concert

2011-04-18T10:28:00.008+03:00

A fost fabuloooooos! De-a dreptul fabulos! Am vazut ceva concerte pana acum, nume mari, atat in Romania, cat si in afara, dar putine m-au facut sa ma simt ca acest concert Manu Chao de sambata, 16.04.2011, de la Sala Palatului.

Desi imi luasem bilet din a treia zi de cand s-au pus in vanzare, undeva in sector A, bineinteles ca la un concert Manu Chao nu se pune problema de stat jos. Asa ca ne-am pus undeva pe culoarul din dreapta, pe partea lui Madjid, prin randul 1-2 pedestru.

Am asteptat cu multa nerabdare concertul asta... Ce mi-a placut? Ca au transmis atat de multa energia pozitiva pe toata durata concertului, ca au dat totul pe scena, ca au reusit sa comunice atat de bine cu publicul. Dar cred ca totul a fost reciproc, precum intr-o spirala care crestea si tot crestea. Nici nu mai tin minte de cate ori au venit la bis, dar cred ca au fost 4-5. Iar gestul lui Manu, pe care eu l-am numit "heart microphone" si pe care l-a repetat de cateva ori in timpul concertului pana cand se vedea ca-si facuse rana, spune tot. N-as gresi spunand ca publicul de la Sala Palatului i-a ajuns direct la inima.

In rest, despre concert pot sa spun ca in zona mea, inconjurati de multi straini, am dansat si am topait intr-una, motiv pentru care si majoritatea filmarilor mele pastreaza atmosfera momentului. Am dat de vreo doua ori mana cu Madjid si o data cu Manu si m-am minunat inca o data cum patineaza musca pe creierul agentilor de securitate.

Ce a urmat dupa concert a fost cel putin la fel de interesant. Am incercat sa mai ramanem in zona scenei pentru o poza si un autograf, dar am fost cu amabilitate poftiti afara din sala. Asa ca am facut ceea ce n-am mai facut pana acum pentru un alt artist, dupa vreun concert. Am mers la iesire sa-i asteptam pentru poze si autografe. Ne-am informat noi de la "tehnicul" Dorin care este microbuzul cu care trebuie sa plece si ne-am postat cuminti langa usa de iesire, unde incet-incet s-au mai strans vreo 20-25 de oameni.

Asa a inceput epopeea... De fiecare data cand mai iesea cineva incercam sa aflam informatii despre ce e inauntru si cand vor iesi. Am aflat ca Manu se odihneste, apoi ca ar vrea sa se uite la meciul Barcelona - Real Madrid, stiut fiind ca este fan Barca. Unii mai norocosi, care primisera Guest Pass, au reusit sa intre si sa ajunga la ei. Apoi, la un moment dat, duba cu pricina a plecat din loc si a inconjurat Sala Palatului. Si noi fuga-fuga dupa ea. Dar incarcau doar niste instrumente. Asa ca ne-am intors la locul nostru si incet-incet ne-am cernut, pana am ramas un nucleu de vreo 10 fani care au decis sa se lupte cu frigul si sa il astepte cu orice pret. Eu, Mihaela, un alt roman care batuse lumea si statuse in Brazilia vreo doi ani (mai fusese la un concert Manu acolo, dar zicea ca asta l-a depasit), o tipa din Israel care sta in Romania, un domn care este redactor muzical la Radio Romania si un cover band Manu Chao din Bari (Casa Babylon), veniti special pentru concert.

Si asa s-au scurt doua ore si jumatate, in care s-a facut to mai frig, foame si in care am avut fiecare tentative de a pleca acasa. Dar bine am facut ca am ramas, pentru ca intr-un final au inceput sa iasa "musafirii" cu Guest Pass, restul de instrumente si echipemente, precum si baietii din staff. Multumim Ivica din Skopje pentru sticla de vin frantuzesc cu care ne-am incalzit in ultimele minute de asteptare!

Si intr-un final au aparut. Toate orele de asteptare s-au topit in caldura si prietenia si naturaletea pe care o emana Manu. Tin minte ca am schimbat cateva vorbe si apoi, cand faceam poza, ma strangea tare si zambea foarte sincer, dupa cum se vede si mai jos. Apoi i-am cerut autograf pe bilete si ne-a scris "Grazie", crezand ca suntem tot italieni. Ne-a intrebat si cand a aflat ca suntem romani, ne-a cerut biletele si a scris si "Merci". Apoi am facut o poza cu Madjid, care spunea ca in momentul ala era un fel de turnul Babel, se vorbea in cateva limbi simultan, cam ca in piesele lor. Madjid si a sa chitara clasica, sa nu uitam. Apoi am facut poze si cu tobarul David, care ne-au urat un "Merci beaucoup!" sanatos si am plecat intr-un final spre casa, fremantand.

A doua zi dupa concert am fost intr-o energie debordanta. Ca sa nu mai zic ca a prijeluit diverse premiere si reactualizari: prima data cand astept astfel dupa un concert pentru o poza/autograf cu artistul; un nou post pe blog dupa luni de zile; schimbarea pozei de profil pe Facebook dupa cativa ani. :)

Erasmus Band

2010-12-09T10:17:00.002+02:00

...and guests:

Comati

2010-06-28T18:26:00.005+03:00

Povestea trupei Comati incepe in 20 ianuarie 2005. (Plecasem de la marea mea pasiune pentru daci, care m-a facut in timp sa aflu cu mult mai mult decat se scria in manualele de istorie, sa strang niste carti rare si iata, imbinand o alta mare pasiune pentru muzica, sa pun bazele unei trupe al carei "teren de joaca" este gradina dacilor).

Si atunci, ca si acum, imi dadeam seama cat de greu reusesti sa aduni niste oameni care sa vibreze pe aceleasi unde, sa traiasca in mod asemanator niste sentimente, astfel incat intr-un final sa iasa acea coeziune muzicala si spirituala. Iata ca in iarna lui 2005 ne adunam in camera mea din Fagaras, printre felii de cozonac si pahare cu vin, alaturi de Sorin, Marcel si Nashu, trei prieteni pe care ii simteam ca ii pot coopta in acest proiect, mai ales pentru ca ii cunosteam ca oameni, nu doar ca muzicieni (si acest lucru va conta mereu intr-o trupa).

Au fost doar cateva intalniri, dar de fiecare data sustinute de o puternica efervescenta creativa si de inspiratia care se "abatea" asupra noastra. Astfel ca in zilele acelea am facut aproximativ 10 piese, inca si mai multe aflandu-se pe arcul dacic, inca in stadiul de proiect, dar gata sa tasneasca in vazduh.

In afara de o piesa de atmosfera, a carei versuri le-am scris eu, toate celelalte se bazeaza ca text pe versurile unor poeti romani contemporani. Muzica este in totalitate facuta de noi. Stilul abordat? Cred ca cel mai bine ne incadram la folk.

Apoi fiecare ne-am imprastiat prin tara. Eu si Sorin am mai incercat, alaturi de alti oameni, sa continuam proiectul Comati in Bucuresti, dar fara succes. Tocmai ce va spuneam adineauri, fiecare simtea ca alta e directia pe care trebuie sa mergem.

Asta pana in primavara lui 2009, cand am inceput sa merg la serile organizate in fiecare joi de Daniel Fat in Nautilus. Mi-a placut atmosfera si am mai trecut pe acolo, ducand si aducand diversi prieteni. Oamenii chiar se simteau bine si se facea 2-3 dimineata fara sa-ti dai seama, mai ales ca Daniel e o gazda care stie foarte bine cum sa faca atmosfera si sa te faca sa te simti putin acasa. Pe langa invitatii din fiecare editie, "open microphone". Asa am ajuns ca impreuna cu Mishu, cu Glazione si cu ceilalti sa ii mai sustinem pe ceilalti cu percutia sau sa facem niste scurte jam sessions.

Mergand pe acest firesc fir, m-am gandit ca si Comati si-ar gasi bine locul acolo. Si uite asa, dupa 4 ani, trupa Comati si-a reluat activitatea si a dat prima cantare in/cu public. Comati insemnand Sorin si cu mine, sustinuti de Mishu la percutie. Gasiti mai jos cateva imagini de la aceasta cantare si aici un articol despre invitatii si atmosfera de atunci.

In asteptarea filmarilor de atunci, va prezentam intre timp piesa Trasnetul geto-dac, cantata de mine si Sorin, precum si una dintre piesele noastre "de rezistenta", Din nou, dacii liberi, inregistrata mai demult de Sorin si Marcel. In urmatoarele luni vrem sa inregistram asa cum trebuie piesele facute pana acum si sa dam drumul paginii de pe MySpace si canalului Comati de pe youtube. Si desigur, speram sa ii adunam si pe ceilalti 2-3 oameni care sa intregeasca sunetul Comati.

Promitem sa va tinem la curent cu viitoarele cantari!

Cum a fost la FITS 2010

2010-06-09T23:05:00.006+03:00

Adica la Festivalul International de Teatru de la Sibiu. Zice-se ca si-atins limita maxima, tot ce mai poate aduce sunt niste imbunatatiri de ordin calitativ. Anyway....

Daca acum doi ani am stat o dupa-amiaza si o noapte si am vazut cateva concerte foarte faine in oras si in cetate, inainte sa plec spre TIFF, de data asta am stat un weekend intreg, de vineri pana duminica. Bilete la piesele de teatru pe care as fi vrut sa le vad se epuizasera cam de multisor, asa ca din program a ramas doar partea artistilor de strada, dar care sincer ma incanta oricand si oriunde. Ma intreb oare daca au existat doua festivaluri paralele, unul mai "cult", cel din teatre, si unul mai "popular", cel din strazi si piete.

In caz ca e corecta impartirea, atunci noi am facut parte din cel de-al doilea. Ne-am adunat treptat unii dinspre Bucuresti, unii asteptand la Sibiu, sa refacem trupa si sa bucuram trecatorii cu ale noastre cantari, ca in vremurile bune din Sighisoara si Sinaia. Si a fost chiar placut, ne-am simtit bine, noi intre noi, noi si cei care se opreau sa ne asculte, sa ne faca vreo poza, sa ne aplaude sau chiar sa ne multumeasca.

Legat de povestea cu cantatul, am avut niste experiente simpatice, dar care mi-au reamintit cum sunt sibienii. La un moment dat, cand ne pregateam pentru o cantare, doi politisti comunitari ne-au spus foarte amabil ca este nevoie de autorizatie pentru asemenea activitati. Si am inceput sa cutreieram institutiile publice care erau mai toate inchise atunci. Pornind de la Info Point la Primarie, de acolo la Politia Centrului Istoric. Am intalnit niste oameni deosebiti aici, cred ca au stat vreun sfert de ora cu noi incercand sa ne ajute cu tot ce au putut. Au intrebat, au dat telefoane, pana la urma mai in gluma, mai in serios au zis ca putem canta la ei in fata daca nu se rezolva. Cu politistii astia, cu gardienii pe la care am tot cerut un sfat am ajuns sa ne intalnim prin centru si sa ne salutam de fiecare data (a se intelege respectul reciproc; ba chiar unul mi-a urat "pofta buna" cand m-a vazut intr-o zi mancand pe centru).

Am ajuns apoi si la directorul festivalului, incercand un ajutor de acolo. Si asa am nimerit la lansarea de carte si vin a lui Mircea Dinescu. Cat stateam noi pe acolo asteptand sa se termine, am scos instrumentele si ne jucam, cu chef de cantare. Si atunci ne-au prins si domnii de la Catavencu in fotografia de mai jos, pe care au publicat-o fara ca macar sa ne ceara vreun consimtamant. Rusinica!

Sa mai zic de o chelnerita de la o terasa, care neavand in meniu ceea ce vroiam, ne-a trimis la colegii de langa si ne-a spus chiar si ce oferta aveau? Pai unde vezi asa ceva in Bucuresti?

L-am cunoscut pe Profesor, m-am reintalnit cu prieteni din State, pe care nu-i mai vazusem de cativa ani, am petrecut cateva zile foarte faine in fosta capitala culturala europeana, in care mai mereu se intampla cate ceva. Bravo lor!

All you need is love

2010-04-13T12:29:00.003+03:00

Iata ce scriam acum trei ani, in aprilie 2007, dupa ce aparuse pe ecrane filmul Parfumul si inainte sa ia amploare si la noi nebunia filmelor 3D. Dar mai avem cateva simturi care-si asteapta si ele randul pe locul din fata al marilor realizari tehnologice din cinematografie.

„Au ecranizat Parfumul!”

Prima reacţie a fost: Capodoperă sau blasfemie! Una din două. Mi-a plăcut prea tare, de acum mulţi ani de când i-am închis coperta, mi-a rămas o carte dragă şi pe care o recomand oricând. Să vedem ce au făcut din ea...

Deja mă rodea curiozitatea. Fremătam. Aha! Cică germanii „au comis-o”. Suskind elveţian, hai că parcă înţeleg. Dar ce-i cu subtitlul? „Povestea unei crime”? Păi dacă asta au înţeles ei să sintetizeze, dacă ăsta este firul pe care au mers, nu-mi miroase bine deloc. Asta sună a film made in a Hollywood basement. Germani am zis, da?

Cum au ecranizat parfumul?! Cum au transpus olfactivul în audio-vizual? Cum a reuşit Suskind să transpună parfumul în proză, ca de acolo, prin rotocoale largi, să ia cu atac simţurile şi imaginaţia fiecăruia? Dacă le iese, le iese bine. Dacă nu…Suskind a stat vreo 15 ani până să vândă drepturile de ecranizare ale best-seller-ului său şi nume grele precum Stanley Kubrick, Martin Scorsese şi Milos Forman au refuzat pe rând, pe motiv că adaptarea nu este realizabilă.

Filmul a ieşit bine, atât cât se putea, dar asta nu pentru că ar fi avut o realizare deosebită, ci pentru că are în spate un roman tare. De altfel, Tykwer merge cuminte pe nota acestuia (probabil dorinţa explicită a lui Suskind), dar cu prea mult accent pe epica crimelor, care la Suskind este doar una din multele partituri. Atât momentele de linişte, cât şi muzica vin să susţină foarte bine acţiunea. Dacă muzica este cromatică, rămâne întrebarea: pot fi mirosurile multicolore?

P.S: Cinematografele viitorului: atac la toate simţurile! Vă rugăm, nu vă înghesuiţi la biletele de ieşire. Mereu rămân prea multe.

Bob Dylan in Romania

2010-02-28T18:23:00.005+02:00

Bob Dylan va sustine in data de 2 iunie un concert la Bucuresti, conform anuntului facut de website-ul oficial al artistului. Detaliile referitoare la concert urmeaza a fi comunicate in curand.

Turneul din vara va mai cuprinde locatii din Bulgaria, Macedonia, Serbia, Croatia, Slovacia, Slovenia, Austria si Cehia.

Nascut Robert Allen Zimmerman in 1941 in Duluth, Minnesota, isi ia numele de scena Bob Dylan, dupa scriitorul si poetul Dylan Thomas. Bob Dylan este unul apreciat ca fiind unul dintre cei mai buni muzicieni si textieri din toate timpurile, fiind in acelasi timp o figura emblematica a miscarilor impotriva razboiului si pentru drepturile civile. Ramane, in acelasi timp, una dintre cele mai influente personalitati ale secolului XX, atat din punct de vedere muzical, cat si cultural.

Revista Rolling Stone l-a plasat in 2004 pe locul 2 in topul celor mai mari artisti din toate timpurile, Dylan fiind inclus si in Rock and Roll Hall of Fame si Songwriters Hall of Fame. A castigat numeroase premii Grammy, Oscar si Golden Globe. La aproape 70 de ani, reuseste sa intre din nou in topuri cu cel mai recent album - Modern Times (2006).

Multe dintre piesele sale sunt adevarate capodopere si au devenit imnuri pentru generatii intregi. Probabil pe primul loc, pentru mine, ramane inca Blowing in the wind. Forever young, Like a rolling stone, Knockin' at heaven's door, The times they are a changin ar fi alte cateva piese peste care nu poti trece fara macar a le aminti. Continuati voi lista...

Bob Dylan este si va ramane mereu unul din acei mari.

Automate de bilete de tren

2010-01-29T12:27:00.002+02:00

Incepand de azi vor functiona primele doua automate de bilete de tren, instalate de CFR Calatori in Gara de Nord. Alte 10 astfel de automate vor fi montate in municipii - resedinta de judet, de-a lungul anului.

Automatele de bilete, ce pot fi accesate prin intermediul unui touch screen, permit achizitionarea legitimatiilor de calatorie pentru traficul intern (tarif intreg, tarif pentru copii, elevi sau studenti), rezervarea locurilor (pentru vagoanele de clasa superioara), dar si consultarea mersului trenurilor (cu posibilitatea de tiparire a informatiilor gasite). In viitorul apropiat se vor extinde aceste optiuni atat in ceea ce priveste ofertele tarifare (dus-intors, minigrup etc.), dar si rezervarea locurilor pentru vagoane de dormit si cuseta.

In prima jumatate a anului plata se poate face doar prin card bancar, automatul tiparind chitanta aferenta pentru tranzactia bancara, urmand ca din luna iulie a acestui an plata sa se poate face si prin numerar. Automatele sunt disponibile la orice ora.

Sinuciderea 2.0

2010-01-24T15:46:00.003+02:00

Web 2.0 Suicide Machine, un serviciu inventat de cativa simpatici olandezi la sfarsitul anului trecut, te ajuta sa-ti inchei definitiv conturile cu viata din web 2.o. Mai pe scurt, iti sterge conturile de pe retelele sociale Facebook, Twitter, MySpace, LinkedIn. Daca tie ti-ar trebui peste 9,5 ore ca sa faci treaba asta, cu Web 2.o Suicide Machine totul se rezolva in mai putin de 1 ora.

Din momentul in care iti introduci datele de login si pornesti programul, calea catre sign out-ul definitiv este ireversibila. Programul iti sterge cu meticulozitate toate informatiile posibile, fie că e vorba de tweet-uri pe Twitter, contacte de pe MySpace, prieteni de pe Facebook, conexiuni legate pe LinkedIn. Pana acum, peste 100.00o de prietenii virtuale au fost destramate, aproape 300.000 de tweet-uri sterse, iar peste 1500 de internauti si-au gasit in sfarsit linistea.

Profilurile de pe retelele sociale sunt considerati adevarati vampiri energetici (se discuta si despre asta in aceste zile), ceea ce nu e departe de adevar: ne mananca de multe ori, in mod inutil, timp si energie. Pe site esti intampinat cu numeroase mesaje persuasive:

Watch your 2.0 life passing by!
Stop Self-Procastination!
Wanna meet your real neighbours again?
Sign out forever!
Unfriending has never been this easy!
So many people you don't really care about.
May you rest in a better Real Life!

Desigur, retelele sociale vizate au fost primele care au avut ceva de obiectat. Daca plangerea ca se incearca o violare a spatiului privat nu a fost ascultata, Facebook a incercat sa blocheze IP-urile site-ului. Au reusit doar pentru moment, dar serviciul de sinucidere 2.0 si-a reluat rapid activitatea. Mii de oameni asteapta deja "la coada", pentru a se debransa definitiv de la retelele virtuale, iar serverele Suicide Machine lucreaza la maxim.

Pe site pot fi gasite si marturii ale celor care au incheiat definitiv socotelile cu lumea web 2.0 si acum se pot odihni linistiti in lumea reala, dar si un tur virtual care te ajuta sa intelegi mai usor cum functioneaza intregul program.

In 2009 retelele sociale Facebook si Twitter au cunoscut apogeul, detronand e-mailul. Dincolo de caracterul oarecum amuzant al acestui site, el vine in intampinarea unor nevoi reale si a unor intrebari care erau pe buzele multor internauti: Oare am devenit dependend de retelele sociale? Nu pierd prea mult timp pe ele? Cu ce ma ajuta in viata reala sa am sute sau mii de prieteni virtuali? (De altfel, diversi psihologi au tras semnale de alarma cum ca viata virtuala duce la o tot mai mare izolare de realitate si de oamenii din viata reala)

La locul potrivit

2009-12-18T19:00:00.004+02:00

Nu sunt neaparat un fan al rap-ului. E adevarat ca ritmul te prinde repede. Dar mai mult decat ritmul, sunt versurile. Si e foarte adevarat ca sunt destui cei care au ceva de spus si aleg aceasta forma.
Ii prefer pe cei care transmit un mesaj care reuseste sa treaca de blocuri, strazi si cartiere. Care au decis sa abordeze si alte teme. Si sunt destui si acestia. Dupa cum e clar ca exista destui baieti sensibili (din punct de vedere artistic, a se intelege) in spatele unor aparente de duri.

Azi dimineata am dat peste aceasta piesa. Stiti cu siguranta acele piese care parca spun ceea ce ganditi si voi, pe care parca vi le asumati pentru ca se potrivesc din multe puncte de vedere cu ceea ce simtiti sau ce ganditi in acel moment.

La fel si cu aceasta. Cred ca vorbeste foarte bine despre frustarile si nemultumirile unei generatii chemata acum 20 de ani sa reconstruiasca Romania. 20 de ani in care s-a ales praful si pulberea de ceea ce visau si sperau o parte dintre noi. "Degeaba...?" se intreaba Tudor Gheorghe la ora la care scriu aceste randuri.

Pentru mine si pentru multi altii, acum - probabil mai mult decat altcandva, chemarea de a pleca - scarbiti - catre locuri unde normalitatea si bunul simt inca se mai regasesc in dictionar, este din ce in ce mai mare. Se concretizeaza in cautari si planuri comune. Am inteles demult ca daca ar pleca asa toti, ce-ar mai fi? Am inteles si am spus nu, hai sa stam, hai sa strangem din dinti, hai sa fie acasa locul unde sa vedem puse in practica toate pasiunile, planurile si dorintele pentru o viata...normala, fireasca, mai buna. Golite de continut in fiecare zi pe mici ecrane, si ele parca suna acum nefiresc.

Dar nici n-am facut contract sa fim noi generatia de eroi sau martiri (sa-mi fie scuzate cuvintele mari, ca nu ne ridicam la nivelul lor) care sa stea sa le inghita aici pe toate. Nici cei care au plecat n-au facut-o de prea mult bine si nici lapte si miere nu curge in tarile calde, dar parca in sfarsit gasesti acele lucruri normale, simple, firesti, de bun simt, lucrurile din viata de zi cu zi. Acelea pe care ne-am obisnuit sa le vedem si sa le inghitim aici, zi de zi, dupa cum si altii s-au obisnuit sa facem asijderea.

Ascultati piesa. Ascultati bine versurile.

Bal Mascat

2009-12-15T10:53:00.002+02:00

Dragi prieteni,

Gripa nu exista! Totul e gargara! Tocmai de aceea veti gasi din partea casei cani cu apa sarata, pentru gargara. Este, de altfel, una dintre metodele eficiente si desigur necostisitoare de combatere a virusului care ne da tarcoale.

Aduceti-va mastile! Daca le preferati pe cele medicinale, probabil ati observat deja ca toamna aceasta s-a purtat verdele. Asa ca atentie la ce le asortati. Poate insa le preferati pe cele de tamplarie. Sau pe cele venetiene. Sau mastile vesele si optimiste pe care le purtam doar uneori, dar zice-se ca fac minuni. Am auzit ca nici mastile faciale nu ar fi de neglijat…

Sau considerati ca locul mastilor nu este peste al vostru zambet? Aratati-ne unde si cum le purtati, poate veti impune chiar un nou trend! Iar daca a mai ramas vreun virus rebel care a reusit sa treaca de vreo masca, il scuturam bine cu muzica si multa dantuiala.

Puneti-va mastile! Incepem.

P.S. Confirmari, fotografii, detalii aici

Enter vs. Escape Party

2009-11-17T16:17:00.005+02:00

Dear friends,

It's no news that we spend too much time in front of the computer. So we decided to let you escape and “go offline”, but still leaving you the chance to show us your skills and express your passions.

So everyone coming to the party, please wear a white t-shirt – the blank document where others will “work”. We will provide you with markers so that you can write, draw, tag or comment on the others’ t-shirts. Try a "BUZZ!!!" or a "Add friend request" right on the spot.

We look forward to seeing you there.

Where: Cafeneaua de presa, P-ta. Presei Libere Nr.1, Parter (Casa Presei)
When: 21st November 2009, 10pm
Login password: 10 RON

P.S. Your RSVP here.

Un zambet la 6 ani

2009-10-13T14:12:00.005+03:00

Viata - o scena,

Actorul – insasi ea, Adetu Iulia Cristina, varsta 6 ani

Rolul – mereu principal, doar ca, incet, Iulia uita sa mai zambeasca.

Alte personaje – noi, cei care putem intregi rolul Iuliei ajutand-o sa depaseasca acest moment atat de greu din viata, ea fiind nevoita sa lupte cu un diagnostic extrem de dur: LEUCEMIE ACUTA LIMFOBLASTICA, recadere combinata medulara si la sistemul nervos central (a II-a recadere).

Iulia a fost diagnosticata in octombrie 2006 cu aceasta boala, efectuand initial tratament in Clinica de Pediatrie Fundeni cu o evolutie favorabila si obtinerea remisiunii complete. Din nefericire, in vara anului 2008 Iulia a suferit o recadere izolata pentru care a primit tratament citostatic si radioterapie in Germania, Munchen, la Clinica Schwabing. In luna septembrie a acestui an, rezultatele investigatiilor au relevat o noua recadere.

Potrivit specialistilor, singura solutie terapeutica este alotransplantul de celule stem hematopoietice de la un donator neinrudit, o procedura ce se poate fi efectuata doar in strainatate, avand in vedere situatia inca neclara din Romania in privinta unui astfel de registru de donatori neinruditi. Costul transplantului este estimat in total la 170.000 euro inclusiv tratamentul preoperator, suma pe care familia Adetu nu o poate acoperii sub nicio forma. Persoanele care doresc sa o ajute pe Iulia sau cunosc pe cineva care ar putea-o face, sunt rugati sa doneze orice suma in urmatoarele conturi:

Cont EURO: RO 74 RZBR 0000 0600 1204 1999

Cont RON: RO 85 RZBR 0000 0600 1204 1995

deschise la Raiffeisen Bank, sucursala Bucuresti sector 2, agentia Fundeni.

Titular cont: ADETU ELENA

Sa nu lasam cortina sa cada peste minunatul decor al vietii Iuliei!

Mai multe detalii va pot oferi:

Adetu Elena - mama Iuliei: 0744/770.241

Ion Camelia – matusa fetitei: 0749/027.989

Saga Africa

2009-10-04T19:58:00.003+03:00

In 1991 Franta castiga (pentru prima data) finala de Cupa Davis, pornind cu sansa a doua in fata unei redutabile echipe a SUA, avandu-i atunci in componenta pe Pete Sampras si Andre Agassi.

Capitanul nejucator al francezilor era fostul mare tenismen Yannick Noah, care isi incepuse in acel an o cariera muzicala ce continua si azi (Noah a scos pana acum 8 albume). Primul sau hit a fost Saga Africa, piesa care ajunsese pe locul 1 in topurile din Franta. Ceea ce veti vedea mai jos este echipa Frantei sarbatorind victoria, uniti intr-un trenulet si cantand impreuna cu publicul Saga Africa. Acesta a fost atunci imnul lor.

To phish or not to phish

2009-09-13T13:36:00.004+03:00

Este a doua oara cand imi apare acest mesaj pe Gmail:

Hey, this is important. If you ever lose access to your account, you can send password reset info to george.popescu@cyberculture.ro

Pe tipul in cauza nu il cunosc. (Stiu doar de cyberculture, dar asta e alta mancare de fasole). Nici legatura lui cu al meu cont pe Gmail nu o banuiesc. Desigur, inca nu-l cunosc foarte bine pe ITu, probabil suntem ceva mai mult decat amici, dar... Sa nu banuiesc un phishing mic aici?

Grand Spoof 2009

2009-09-05T11:28:00.007+03:00

Acestea sunt cele doua spoof-uri pe care le-am inscris in concursul Grand Spoof 2009, din cadrul festivalului de publicitate neconventionala ADfel.

Despre cei care au ajuns in finala (si cu ce), dar si despre cei care au castigat concursul (si cu ce) o sa vorbesc alta data. Acum pur si simplu nu am chef. Mi-au lasat un gust de ciocolata prea neagra si un miros putin intepator, acel miros de care te izbesti dupa ce treci de imaginea glamour care incojoara publicitatea romaneasca si ajungi sa simti lucrurile din interior.

Vreau doar sa le multumesc celor cu care am lucrat, sunt foarte mandru de ei si de tot ceea ce am realizat intr-un timp foarte foarte scurt. Mi-a placut foarte mult cum am lucrat in echipa si sper ca aceeasi daruire si implicare sa o gasesc in orice alt proiect pe care il voi lucra de acum incolo.

Echipa se prezinta astfel:

Actori:
Alexandru Mihalache
Ana Maria Croitoru
Adina Apostol
Sorin Dobrin
Sabina Varga

Copywriter:
Razvan Rosculet

Creative input:
Maya Angelou

Production:
VIra Films
virafilms.com

Multumiri, de asemenea, lui Vlad Rasuceanu, care m-a ajutat cu executia logo-ului, dar si tuturor celor care ne-au pus la dispozitie locatiile in care am filmat.

La final, cateva imagini de la filmarile celui de-al doilea spot, "Biroul".

(intrebare-n continuare)

2009-08-29T09:16:00.002+03:00

Citind postul meu anterior despre concertul Madonnei la Bucuresti, fostul coleg Radu imi pune cateva intrebari:

Intreb doar daca esti de parere ca, spre exemplu, cetateanul parizian, platitor de taxe si impozite, ar trebui ...despagubit cand centrul orasului e inchis circulatiei la...Turul Frantei, sa zicem...? Problema e cu genul de eveniment, cu consecintele lui, cu oamenii din tara asta, cu organizatorii sau cu artistul?

Raspunsurile in randurile care urmeaza:

Despagubirea, dupa cum cred ca ti-ai dat seama, este o solutie ipotetica, sincer n-o vad pusa in practica prea curand. Dar da, daca as locui in alta tara si s-ar intampla la fel, as avea aceeasi pretentie din partea autoritatilor. Cred ca stii si fara sa-ti spun eu ca au mult mai multa grija "in afara" de confortul cetateanului decat se intampla aici. Asta e...

Ca sa iau in ordine inversa "problemele":

-artistul: poate sa fie Madonna, Iron Maiden sau Guta, chiar nu asta ma intereseaza. Nu are nicio legatura daca am vreo afinitate cu respectivul....

- organizatorii: m-am bucurat foarte tare ca de cativa ani am intrat si noi pe lista de concerte a unor artisti mari (fie ei si trecuti de glorie). Dar uneori se dovedeste o palarie prea mare! Vrei sa o primesti pe Madonna la tine in casa, ca iti face o mare onoare (dupa cum chiar ei s-au exprimat) sa-ti treaca pragul, dar nu prea ai unde, ca e cam deranj peste tot. Ok, n-avem inca o mare arena pentru asa ceva, pune concertul intr-un spatiu mai mic, macar cei care merg acolo sa se simta bine. Iti asumi faptul ca iei mai putini bani, da. Dar faci un lucru ca lumea. Am vazut concerte bine organizate si la noi, si afara, crede-ma.

-oamenii din tara asta: s-au obisnuit sa inghita cam prea multe (si nu ma refer doar la praf). Asa ca autoritati si/sau organizatori s-au obisnuit sa ii trateze de multe ori asemenea. Toti sunt in ONG-uri eco acum, e un fel de moda, dar s-a ridicat cineva sa spuna ca parcul ala e facut praf dupa un altfel de concert??
Stii cum e, cand dai paine si circ la 70 000 de oameni, ce mai conteaza un parc calcat in picioare. Oricum la capitolul verdeata Bucurestiul o duce bine si parcul asta poate intra la victime colaterale, nu?
Pacat ca unii au ramas la mentalitatea de "festivalul berii" pentru orice concert in parc.

- da, consecintele evenimentului sunt una din marile probleme, prin modul cum e gandit si organizat. Cum spuneam, pana vom avea unde sa organizam mari concerte si festivaluri, sa ne multumim cu ce avem, astfel incat sa nu dam de fiecare data peste cap comunitatea locala. Mai multa calitate si mai putina cantitate, pana ne tine sa ne ocupam de amandoua.

- tipul evenimentului: doar in masura consecintelor pe care le genereaza. Trotuare rase si odata cu ele si statiile aferente, garduri de beton si multe sarme lasate pe marginea drumului cu anii sau extra-decibeli pe stomacul gol intra tot in pastila zilnica de discomfort cotidian.

Madonna pe la noi

2009-08-26T19:31:00.003+03:00

Se stie, concert Madonna in Parcul Izvor din Bucuresti, 26 august 2009.

Daca Michael nu mai e, sa vina Madonna, care este. Regina muzicii pop, cum ar veni.

Azi am vazut agitatie printre cei cu cascheta si uniforma, de nu-i adevarat! N-am mai prins atata picior de politist pe kilometru patrat la niciun concert, festival sau meci. Zici ca iesisera toti, cu cea mai buna uniforma (daca or avea mai multe) si cu masinile frumos stralucitoare sa o impresioneze pe diva. Cred ca daca te deplasai altundeva in oras, sofer ori pieton fiind, nu se gasea nici un caschetar d-asta sa te traga de urechi. Mai sa fie!

Si bineinteles ca au blocat toata circulatia in zona. Dar nebunia incepea inca de la Unirea. Si deviasera toate autobuzele de a trebuit sa fac frumusete de ocol, care s-a potrivit de minune cu foamea si caldura care ma insoteau. Garduri, jandarmi, politisti, BGSi...

Intreb si eu ca cetateanul: de ce trebuie eu, om cumsecade, platitor de taxe si impozite, sa trag ponoase in urma fiecarei manifestari culturale de genul asta? Sa se devieze circulatia ca sa ocolesc te miri pe unde (ca de fiecare data e pe altundeva), sa inchida un parc unde ma duceam aproape in fiecare zi sa ma misc ca sa il umple de tiruri, schele, scaune, eco-toalete si mai ales o gramada de garduri (si nu-mi ziceti ca se face si in alte locuri ca nu il face cu nimic mai ok) sau eventual sa-mi turuie motoarele timp de vreo saptamana, zi de zi, cu incapatanarea de a-mi multiplica de n ori decibelii in casa, cand se gasesc sa organizeze si raliuri in mijlocul orasului.

Ies eu cu ceva castigat din asta? Ma dezpagubeste cineva? Inteleg ca poate pentru un comerciant e chiar ok. Inteleg ca atunci cand iti pun mash-uri pe bloc te platesc macar pentru asta. Dar eu pentru ce trebuie sa le suport? Puneti-le, dragi tovarasi, undeva unde sa nu mai deranjati atatia zeci de mii de oameni cand va vine sa va spargeti in evenimente.

Poftim? Nu, nu sunt nervos. Acum bazaie elicoptrele pe cerul alaturat, incercand probabil sa surprinda atmosfera creata de venirea divei. Si eventual cate o salvare goneste pe bulevardul slab populat de blocat ce e.

Fata galbena care rade

2009-08-23T13:08:00.002+03:00

O comedie emotionanta despre doi parinti, total nepriceputi la calculatoare, care incearca sa comunice prin Yahoo Messenger cu fiul lor care se afla in America. # Regia Constantin Popescu Jr. # Cu Luminiţa Gheorghiu, Teodor Corban.

Mi-a placut foarte tare filmuletul, inca de asta primvara, cand l-am vazut la NexT. Ma bucur ca l-am gasit intr-un final si pe net.

Vizionare placuta! :)

Imi place asta!

2009-08-19T14:55:00.003+03:00

Bineinteles, in stilul Happy Fish. Dar problema e cat se poate de reala: locuri precum Corbu, Vadu sau Gura Portitei tind sa devina noua Vama Veche, din cauza ca "Vama s-a stricat, frate!". Inca mai este foarte populata, dar tot mai multi "vamaioti" tind s-a migreze spre alte plaje alternative, la fel cum era si Vama Veche acum multi ani.

In acest context, mai ma intreb doar: cine se sunt cei care mai pot fi numiti "vamaiotii" in trage cu sete Gojira? Cred ca devine destul de clar ca nu cei care mergeau in Vama acum 20 -25 de ani, ci noul val, eventual cu crestele lui "mertzan" si "pantofi cu toc".

Manellica

2009-08-08T16:49:00.004+03:00

Azi vad in autobuz un individ, din specia "manelist in slapi" cu tricou cu Kurt Cobain. Ma intreb daca stia cine a fost individul al carui nume il purta cu mandrie pe piept/burta?

Omul coboara undeva pe langa Gara de Nord (hai ca nu e neaparat previzibil). Intru in gara si dau nas in nas cu o fatuca - ii putea fi foarte bine consoarta - mandra purtatoare a unui tricou cu Marilyn Manson. Nu mai fac descrierea tinerei, ca ati inteles ideea.

De unde si-au luat astia tricourile? Se vand la reduceri in piata la Obor? Se dau moka, eventual pentru vreun vot bine plasat sau in loc de bonuri de masa? Ca ma indoiesc ca si le-au luat din Vama sau de la Artmania.

Discovering Discovery

2009-05-08T08:36:00.005+03:00

Ce mai descoperim pe...Discovery:

Richard Burton. Nu actorul, ci exploratorul, scriitorul, soldatul, orientalistul, etnologul, diplomatul... Si cate n-a mai fost si ce n-a facut.
A calatorit travestit la Mecca. A tradus "1001 de nopti" si "Kama Sutra". Impreuna cu John Speke au fost primii europeni ajunsi la Marile Lacuri din Africa, in cautarea izvoarelor Nilului si tot impreuna au descoperit Lacul Tanganyika.
A fost capitan al East India Company si a luptat pentru scurt timp in Razboiul din Crimeea. Deci nu mai e de mirare ca vorbea 30 de limbi si dialecte.

Coco de Mer. Lant de magazine erotice de lux, produse eco ;;) Proprietar Sam Roddick, fratele Anitei Roddick, creatoarea The Body Shop. Ca sa vezi, oamenii creeaza o traditie de familie din abordarea placerii pe toate....feţele.
De unde vine numele? Coco de Mer este un palmier (Lodoicea maldivica), al carui fruct poate cantari pana la 30kg si are cea mai mare samanta din regnul vegetal. Mai mult decat atat, la maturitate uriasul fruct arata precum fesele unei doamne...usor aplecata in fata. Marinarii europeni care au ajuns pentru prima data in Seychelles si-au amintit astfel de ce lasasera acasa...

Alternative Miss World. Evenimentul a luat nastere in 1972, din initiativa sculptorului si artistului Andrew Logan. Pentru ca oamenii tind sa se diferentieze tot mai mult, in special prin tinuta de strada, unde Londra exceleaza. Si cum spunea chiar el "Trebuie sa vii cu ceva nou. Acum pana si ciudatii nostri sunt la fel ca ciudatii de oriunde."
Nu conteaza nic varsta, nici sexul, nici chiar frumusetea. Conteaza creativitate si originalitatea tinutei. Si sa ma credeti ca ai ce vedea la acest capitol.
Si unde sa se manifeste acest carnaval flamboaiant daca nu in Londra. Juriul? Staruri rock, artisti si designeri, desigur. Premiul? Coroana si sceptrul din sticla, facute de insusi Logan. Oricum, fiecare participant primeste cadou un accesoriu hand-made facut de un alt participant. Iar prin 1980 s-a facut si un film despre acest Miss World underground.

Veliko Tarnovo

2009-05-06T12:22:00.003+03:00

Prea multe in plus fata de ce a povestit oae n-ar mai fi de zis, pentru ca a surprins bine si spiritul locului si spiritul excursiei. O selectie din ce am surprins eu in imagini gasiti aici.

Eu unul m-am intors acasa cu foarte multa energie (cu toate peripetiile care ne-au insotit pe drum si la dus, si la intors) si cu un zambet larg, care a decis sa ramane frumos si bine acolo...stiti, ceva asemanator cu zambetele din primele zile dupa....Oamenii, locurile, fiecare au contribuit cu ceva.

Si cred ca oricine din grup imi va da dreptate ca un procent insemnat din starea noastra de bine il datoram lui Nick si Cathy, gazdele noastre de la Phoenix Hostel, niste oameni de nota 10. Intr-un loc care cu adevarat te face sa te simti ca acasa si de unde cu greu iti mai vine sa pleci.

Ah, iata ce-mi scrie Nick:

Thank you all for coming to stay with us. It was a real pleasure for us to have such a great group of people in our hostel.
Not everyone is so much fun and so easy to "look after". Welcome back any time :-)

Foarte pe scurt despre aventura chirilica, mai putine vorbe si mai multe trairi. Si pe final va las o piesa care ne-a insotit prin toata noaptea ratacitoare prin Bulgaria.

Romeo si Julieta. Musical.

2009-04-29T13:33:00.003+03:00

Asta seara, ora 19, la Teatrul National de Opereta "Ion Dacian", va avea loc avanpremiera musical-ului "Romeo si Julieta". Intrare libera.

Musicalul creat de Gerard Presgurvic, dupa piesa lui Shakespeare, a avut premiera pe 19 ianuarie 2001, la Paris. Dupa ce a batut toate recordurile in Franta (cu 2 milioane spectatori, intr-un singur an, numeroase discuri de platina, aur si diamant, vanzari record de albume si DVD-uri, peste 6 milioane de copii, hituri ce au stat Nr. 1 in topuri 32 de saptamani consecutive, precum si Premiul pentru Cel mai bine vandut album al anului), musicalul a fost montat in Canada, Antwerp, Londra, Amsterdam, Budapesta, Szeged, Moscova, Viena, Seul Taipei si Monterrey (Mexic). In lume, pana la acest moment musicalul a fost vazut de peste 5 milioane de spectatori, cu un record de vanzari de albume de peste 7 milioane de copii.

Romeo si Julieta este primul musical rock prezentat de catre o institutie profesionista de teatru muzical. Spectacolul este o premiera din mai multe puncte de vedere fiind, totodata si prima montare a acestui musical in Romania, Bucurestiul inscriindu-se astfel pe harta numeroaselor tari unde a repurtat un imens succes la public.

Mai multe detalii aici.

High voltage? No more!

2009-04-15T10:23:00.005+03:00

Informatiile care au inceput sa se vehiculeze de aseara despre Bucharest Rock Arena zic urmatoarele (si aici imi permit sa citez metropotamul):

Organizatorii din Israel ai evenimentului, Play Cool, au anuntat printr-un comunicat neclar ca festivalul va fi amanat, fara alte detalii. Am vorbit cu partenerii lor din Romania, One Event, responsabili doar de bookingul artistilor romani. Cristian Busuioc ne-a spus ca cei de la Play Cool au telefoanele inchise de azi dimineata si nu pot da vreo explicatie.
One Event nu vazusera contractul, asa ca azi au vrut sa verifice si au contactat managementul AC/DC care ... nu stia de vreun concert in Romania. Stim, suna S.F. dar se pare ca nici festivalul, nici concertul nu vor avea loc. One Event se delimiteaza foarte clar de aceasta situatie ingrata, responsabilitatea fiind a celor de la Play Cool.

Pe mine m-a bufnit rasul. Imi cer scuze, mai ales pentru cei cu tricouri negre cu formatie. Dar....parcare, restaurante, hectare peste hectare, decibeli peste decibeli, chiar si un minimall. Preturi de sute de lei. Era undeva departe imaginea rockerului fara bani, care incearca sa intre si el la un concert. Desfasurare nemaivazuta de forte...

Sariti paragraful. Ajungem aici. Probabil au vrut sa o dea de 1 aprilie, dar au tot gandit lista asta, sa vada ce ar putea inflama mai usor entuziasmul rockerului roman. Si cum s-a spart asa frumos balonul asta, propun sa se duca toti tepuitii pe tarlaua respectiva si sa faca baloane de sapun pentru o lume mai buna.

Pe bune, ce-i asta? Parca trebuiau sa anunte cei doi mari grei pe 15, dar i-a luat entuziasmul asa tare ca nu s-au mai tinut si i-au anuntat inainte, ca apoi pana in 15 sa si pice afacerea. Si cine sunt israelienii astia cu nume sugestiv? Ma scuzati, eu nu prea inteleg ideea cu organizatorul din afara si mai ales nu inteleg cum tu, organizator roman, te grabesti sa dai comunicate inainte sa verifici tu insuti ca treaba sta asa cum zici ca sta. Asta e lipsa de profesionalism si foarte mult entuziasm care nu i-a prins cu picioarele pe pamant, ci altundeva.

Intre timp, pe site-ul AC/DC se confirma faptul ca a fost o informatie falsa, iar site-ul evenimentului dispare in ceata, lasand un mesaj sec si scris in graba.

Un alt fel de OPC. Mai eficient, sper.

2009-04-15T08:33:00.003+03:00

Plecand de la premisa ca "pe lângă moarte şi taxe, în viaţă mai există încă ceva inevitabil: shopping-ul", ia nastere portalul Shopping Stories.

Un fel de OPC online, s-ar zice, dar de ce totusi sa nu-i lasam pe ei sa-si faca treaba. Si aici vine a doua premisa: "publicitatea negativa dauneaza grav vanzarilor", de altfel si sloganul sub care se prezinta acest portal.
Explicatia mai detaliata intre lipsa de reactie a OPC-ului si efectele imediate pe care le poate avea o astfel de initiativa o gasiti aici:

Prin difuzarea şi mediatizarea problemelor pe care le observă în magazine, comunitatea “shopperilor” are posibilitatea cât se poate de reală de a influenţa comportamentul magazinelor vizate şi de a corecta astfel multe aspecte negative care de multe ori sunt trecute cu vederea. Sincer, de câte ori nu aţi observat nereguli în vreun magazin dar nu v-aţi obosit să sunaţi la OPC? Nu e păcat ca alţii să nu fie avertizaţi pentru a nu lua şi ei aceeaşi ţeapă? O sesizare către noi este însă mult mai simplă şi vizibilă imediat.

Eu am deja cateva sesizari pe teava. Voi?

Cum ne ambalam

2009-04-13T14:28:00.002+03:00

De ce ambalajele pentru hartie igienica sunt mai groase, mai incalcite si mai tari decat cele pentru dulciuri, de exemplu, care se desfac imediat?

Asa se ierarhizeaza nevoile? Dar repeziciunea cu care trebuie satisfacute?

La Mitocanu

2009-03-27T14:37:00.004+02:00

Atlas de Mitocanie Urbana, dintr-o campanie Radio Guerrilla.

Sau varianta povestita, cu o voce de TeleEnciclopedia:

Teach Me Tonight

2009-03-27T14:17:00.002+02:00

Aseara la Institutul Cultural Roman.

Pana de curent la inceput si muzici care suna foarte bine pe intuneric.

Apoi cam prea multa vorba. Desi interesanta prelegere, Tavitian s-a lungit cam mult, facand ca unii spectatori sa plece.

Au ratat partea a doua, cand impreuna cu Cserey Csaba s-au "produs" in mare stil, i-am vazut pe amandoi nu doar traind acea libertatea interioara de care se vorbea, dar fiind mereu jucausi ca niste copii mari. Iar Tavitian are un mod particular de a trai muzica, nu-l poti intelege pana nu il vezi. Impactul e puternic de fiecare data.

Este doar primul concert din acest proiect, mai urmeaza alte 5 (unul la Brasov). Urmatorul pe 22 mai la ICR.

Obama la Jay Leno

2009-03-20T21:20:00.001+02:00

Ieri seara a avut loc prima aparitie a unui presedinte american in exercitiu in emisiunea "The Tonight Show with Jay Leno".

Din seria "Mircea si logica simpla"

2009-03-09T15:23:00.003+02:00

Cei de la 9AM o comit cum pot, uneori mai des, alteori mai rar.

Iata ce mai citesc la sfarsitul saptamanii trecute (reproduc lead-ul):

Sase persoane - patru liceeni si doua romance - si-au pierdut viata intr-un accident rutier petrecut vineri seara in apropiere de orasul Stara Zagora, cand un autocar inmatriculat in Turcia a lovit in plina viteza un automobil peste care apoi s-a rasturnat, relateaza presa bulgara.

Si zice in continuare:

Cele doua romance se aflau in autocar, iar liceenii in masina peste care s-a rasturnat autobuzul, potrivit NewsIn.

Acum nu stiu daca asa a scris presa bulgara, de unde a preluat NewsIn, de unde a preluat 9AM, dar putin ma mai intereseaza, cand jurnalistul care a scris articolul nici a gandi prea mult nu pare a incerca. E ca in bancurile alea seci: "Doi copii se jucau in fata blocului. Pe unul il chema Ionut si pe celalalt il chema in casa". Sau "Pe o sarma erau doua ciori: una era neagra si una era mai incolo". Trist.

Si nu mai discut despre articol in sine si despre tragismul situatiei.

World Builder

2009-03-05T14:11:00.001+02:00

World Builder from Bruce Branit on Vimeo.

A strange man builds a world using holographic tools for the woman he loves.

This award winning short was created by filmmaker Bruce Branit, widely known as the co-creator of '405'. World Builder was shot in a single day followed by about 2 years of post production. Branit is the owner of Branit VFX based in Kansas City.

Motz Art

2009-03-04T10:37:00.003+02:00

Alaturi de autobuzul 780 pe relatia Gara de Nord - Aeroportul "Henri Coanda", vom avea de azi si un tren care va conecta cea mai mare gara din capitala cu principalul aeroport.

Mie imi pare ca incepe sa se miste si transportul public bucurestean, intr-un final. Daca o sa se dea drumul si la transportul de noapte si se va demara proiectul Tren Urban pentru Bucuresti, o sa fim cu cateva statii mai aproape de capitalele civilizate ale lumii.

18 perechi de trenuri (cu numele de "Henri Coanda Expres") vor circula pe ruta Bucureşti-Triaj-Chitila-Mogoşoaia- Baloteşti, iar distanţa va fi parcursă în 40-45 de minute. Primul tren va pleca la 5.15, iar ultimul la 23.23. Odata ajuns trenul in statia "Aeroport", calatorii vor fi transportati pana la terminalele din aeroport cu autobuze speciale.

Acum vine partea interesanta. Iata ce citesc in articolul din Evenimentul Zilei: Preţul biletelor, de 6 lei, include şi transportul cu autobuzul. Pensionarii, elevii, studenţii şi locuitorii din Munţii Apuseni (moţii) vor avea reducere de 50%, iar copiii sub 5 ani circulă gratis.

Aici m-am pierdut. Poate imi explicati voi. Nu ca as vedea ceva rau in asta, dar de unde pana unde? S-au gandit sa compenseze cumva zecile ani de transport cu mocanita?

Cenzura pe Facebook

2009-03-02T10:34:00.005+02:00

Aceasta imagine isi are, cred, originea in protestele imigrantilor din Italia, de anul trecut. Oricum, acest text a devenit foarte faimos, facand inconjurul zidurilor Italiei (in special in orasele de stanga - a fost vazut in Terni, in Genoa, in Bologna...) si mai nou al "peretilor" de pe Facebook.

A fost reluat in ultimele saptamani, fiind postat si share-uit de diversi italieni care nu au aderat la razboiul cel drept pornit impotriva romanilor si a altor imigranti din Italia.

Insa de fiecare data cand aparea, imaginea era stearsa de administratorii site-ului. Fie ca era imagine postata, fie ca se afisa prin share. A reaparut acum cateva zile si sunt curios cat va ramane de aceasta data.

Cine se crede Tepes?

2009-02-26T16:25:00.007+02:00

Primesc ieri pe numarul de pe Cosmote acest mesaj (de 2 ori):

Felicitari!Cosmote te-a desemnat castigator al premiului cel mare in valoare de 20.000€.Pt detalii contactati operatorul la nr.0764064631.Cosmote/Premii

Clar, teapa!
In primul rand ca nu jucasem la niciun concurs.
In al doilea rand modul cum era scris mesajul, vedeti atat forma, cat si fondul. Am postat mesajul exact cum l-am primit.
In al treilea rand - probabil cel mai important - numarul de pe care era trimis mesajul. Cand primesc de obicei mesaje de la Cosmote, sunt semnate "COSMOTE@" si trimise de la "Centru mesaje: +40766000510".

Bun, acum vine partea si mai interesanta. Dupa mesaj imi apare, ca dupa orice mesaj, Expeditorul. In cazul de fata, desigur +4764064631. Insa continui si la urmatorul scroll imi apare deja cunoscutul "Centru mesaje: +40766000510". Ceea ce ma face sa banuiesc ca cei care isi incearca norocul cu astfel de tepe sunt fie in cardasie cu Cosmote, fie lucreaza la Cosmote, fie si -au bagat nasul prin baza de date a acestora, fara sa le dea de veste. De altfel pentru toate mesajele pe care le trimit ar trebui sa aiba o baza de date, presupun ca nu le dau asa la nimereala.

Daca pana aici aveti alta parere, astept comentarii.

Am aflat mai apoi si de alte asemenea cazuri. Daca nu va enervati prea tare si aveti curiozitate sa sunati inapoi, procesul se desfasoara in 2 pasi. Primul pas: vi se cere sa comunicati numarul la care ati primit mesajul. Pasul al doilea: vi se solicita datele personale sau va indruma sa cumparati o cartela de reincarcare si sa comunicati in cat mai scurt timp codul de reincarcare.

Daca puneti intrebari firesti, de exemplu de ce ii mai trebuie datele personale - daca este operator al trebui sa le detina deja - sau deveniti reticenti la presupusul concurs, asa-zisul operator inchide imediat.

Am gasit intr-un cotidian local declaratiile unui reprezentant Cosmote cu privire la aceasta situatie. Le reproduc aici: “Nimeni nu poate câstiga un concurs la care nu s-a înscris. Astfel de mesaje nu vin din partea Cosmote. Nu exista un concurs la care clientii sa poata câstiga 20.000 de euro. Daca ar fi un astfel de concurs evident ca acesta ar fi fost promovat în presa. Clientii nostri nu trebuie sa îsi comunice datele personale. De asemenea, nu trebuie sa cumpere cartele si sa comunice codurile de reîncarcare. În cazul în care primiti un astfel de mesaj cel mai bine este sa luati legatura cu serviciul clienti sau sa ne comunicati acest lucru prin posta, fax sau mail, în cazul în care ati sunat la numarul de la care ati primit mesajul sa ne detaliati si continutul convorbirii”.
*declaratii preluate de aici

Intrebare

2009-02-25T14:11:00.005+02:00

Spre final intrebarea. Mai intai o poveste.

Acum 5 ani eram in Italia, cu Erasmus. Apartamentul in care locuiam aveam 6 locatari in 4 camere. Din Romania, SUA, Suedia, Olanda, Columbia...lumea venea, pleca...Perugia e un oras de tranzit. In aceeasi cladire alte apartamente inchiriate. La partea unul foarte dragut, unde statea restul gastii de romani.

Anyway, in primul nostru weekend acolo ne-am invitat proaspetii prieteni la o petrecere cu vin si bulz :) Am mai luat ceva bautura, a mai pus lumea bani si a mai luat...cum se obisnuieste. Insa colegul nostru de apartament din Suedia - Martin pe numele lui, de altfel un tip foarte de treaba - isi ia din camera o sticla de tarie pe jumatate goala, vine cu ea la party si nu ii da drumul din mana, consuma cat sa se simta bine si pleaca inapoi cu ea la final.

M-am uitat putin ciudat la fenomen, dar zgarcenia suedezilor mi s-a confirmat pe parcurs, cand prietenele suedeze ale lui Martin au venit sa faca clatite in mica si improvizata noastra bucatarie. Le-am aprovizionat cu jumatate din ingrediente, pentru ca nu aveau si apoi dupa ce a fost gata procesul eram curios sa vad cum au iesit. Cu chiu, cu vai, mai stramband, mai cu jumatate de mana au lasat o clatita...

Intrebare: cum ati prefera pana la urma sa fim? Sa o ducem bine ca suedezii, dar zgarciti si foarte individualisti sau sa o ducem asa mai romaneste, cum vedem in jur, dar sa ramana mereu romanul ala care iti pune oricand ceva pe masa, care imparte o bere cu tine si care face haz de necaz?

Sa facem mereu "economie" si sa stam in casa doar la 18 grade, sa ne luam doar 1-2 randuri de haine si sa stragem bani ca sa calatorim mereu sau sa o ducem in dulcele "joie de vivre", sa iesim la bere cand avem chef (si sa bem cate beri avem chef), sa colindam saptamanal mall-urile (care cu avant se intind pe orice petic de beton ramas liber) in cautare de noi "tzoale"?

Nu-i asa ca mai exista mandria romanului de a avea ce pune pe masa la orice ora si de a-si pastra casa luna doar pentru musafiri (iar el cu familia sa se inghesuie in vreo camera ... de zi)? Zgarcenia (sau poate spiritul foarte economicos) si individualismul central si nord-european vine doar din religie?

Si, mai ales, exista o cale de mijloc intre aceste doua perspective? Care ar fi ea?

Fericire la sticla

2009-02-20T12:07:00.003+02:00

Open Happiness este noul slogan Coca-Cola, inlocuindu-l pe Coke Side of Life.

Iata si primul spot (Heist), care...deschide sezonul Open Happiness.

A aparut la Super Bowl 2009, aparitie pentru care Coca Cola a scos din buzunar 3 milioane de dolari.

Mai multe despre modul in care brandul Coca Cola se va prezenta in aceasta perioada de criza gasiti in acest interviu cu Sue Anderson, Creative Director Coca-Cola la Wieden+Kennedy, agentia care se ocupa de contul Coca Cola din 2005.

Kenny G in Romania

2009-02-19T12:19:00.004+02:00

Celebrul saxofonist Kenny G va concerta pe 30 aprilie la Sala Palatului.

Kenny G a intrat in Cartea Recordurilor pentru cea mai lunga nota muzicala cantata la saxofon (45 minute si 12 secunde) si este detinator al premiului Grammy (1994) la sectiunea Cea mai buna compozitie instrumentala a celebrei piese Forever in Love (aici la clarinet, daca bag bine de seama).

Mai multe despre Kenny G gasiti pe net, dar inchei cu un banc genial. Zice asa:

Kenny G este in liftul unui foarte modern hotel. In lift se aude muzak. Kenny G ajunge la parter, iese din lift, scutura din cap si spune vizibil afectat: Ce muzica indracita!

sursa foto

You have the right to remain silent!

2009-02-18T11:03:00.005+02:00

Foarte multi dintre noi au cont pe Facebook. Right...

Pana acum ceva vreme, in Terms of Service iti spunea ca, daca iti stergi contul, licenta pe care o avea Facebook asupra continutului pe care l-ai postat pe site expira. Si gata divortul.

Booon. Acum cateva zile a aparut o modificare foarte importanta, care se referea la pastrarea unor arhive ale continutului tau. Cu alte cuvinte, Facebook putea sa dispuna de el cum doreste, acum si pentru totdeauna, actual sau fost utilizator. Deci atentie ce lasi in urma, atentie ce poze pui, ce texte scrii....totul poate fi folosit impotriva ta. Bine, hai sa zicem, nu chiar atat de apocaliptic.

Asta e pasajul incriminat:

You may remove your User Content from the Site at any time. If you choose to remove your User Content, the license granted above will automatically expire, however you acknowledge that the Company may retain archived copies of your User Content.

Si iata ce lasi in urma:

The following sections will survive any termination of your use of the Facebook Service: Prohibited Conduct, User Content, Your Privacy Practices, Gift Credits, Ownership; Proprietary Rights, Licenses, Submissions, User Disputes; Complaints, Indemnity, General Disclaimers, Limitation on Liability, Termination and Changes to the Facebook Service, Arbitration, Governing Law; Venue and Jurisdiction and Other.

Well, utilizatorii s-au sesizat, s-au revoltat, s-au plans si Facebook a revenit momentan la vechile reglementari. Au trimis un gornist care a strigat:

Over the past few days, we have received a lot of feedback about the new terms we posted two weeks ago. Because of this response, we have decided to return to our previous Terms of Use while we resolve the issues that people have raised. For more information, visit the Facebook Blog.

If you want to share your thoughts on what should be in the new terms, check out our group Facebook Bill of Rights and Responsibilities.

Azi

2009-02-17T13:23:00.000+02:00

17 februarie

Tehnologia si gandirea analitica

2009-02-16T16:36:00.001+02:00

Concluzia unui studiu operat de cercetatori....americani, nu britanici, a aratat ca pe masura ce tehnologia joaca un rol tot mai important in vietile noastre, gandirea critica si capacitatea analitica au scazut, in timp ce capacitatiile vizuale s-au imbunatatit.

Cititul de placere ("practicat" tot mai rar in randul tinerilor in ultimele decenii) imbunatateste gandirea si antreneaza imaginatia intr-un mod in care media vizuale (precum televiziunea si jocurile video) nu reusesc.

Tehnologia nu este panaceu in educatie si multe aptitudini se pot pierde. Folosind media vizuale, procesam informatia mai repede, insa nu ne lasa timp pentru reflectie, analiza sau imaginatie. Cititul dezvolta imaginatia, inductia, reflectia si gandirea critica, precum si vocabularul.

Diverse alte studii realizate de cercetatorii americani au aratat ca multi-tasking-ul ii impiedica pe oameni sa obtina o intelegere aprofundata a informatiei. Cred ca este un caz frecvent in boom-ul si bombardamentul informational de azi, cand primit mult prea multa informatie, pe care nu reusim sa o procesam, retinem cel mult franturi si nu avem timp sa aprofundam ceva.

Desigur, joburi precum cel de pilot, de sofer de taxi sau de militar necesita multi-tasking. Dar cand incerci sa rezolvi o problema complicata, ai nevoie de concentrare sustinuta si gandire in profunzime, iar atunci alte activitati ne pot distrage atentia.

Daca in anii '40 inteligenta vizuala cunostea o scadere odata cu varsta, in anii '90 ea se mentinea aproape la acelasi nivel, pe intervale de varsta diferite.

Concluzia? Niciun mediu nu este bun pentru orice. Daca vrem sa ne dezvoltam o varietate de aptitudini, avem nevoie de o dieta media echilibrata. Fiecare mediu are costuri si beneficii in privinta aptitudinilor pe care le dezvolta.

Am intalnit si sudori fericiti

2009-02-14T13:06:00.005+02:00

Chiar asa.

Cativa dintre ei s-au strans aici, unde isi povestesc viata si pasiunile. Va dati seama ca fiecare intalnire iese cu scantei.

Iata-i doar pe doi dintre ei:

Silvestru...

....si Dezideriu

Romanii au inceput si ei sa preia ideea site-urilor de promovare sub forma de poveste. Cateva le-am prezentat si eu aici , aici si aici mai demult. Acesta promoveaza electrozii pentru sudare Sudox si D-prins.

Nu stiu daca targetul lor e tintit foarte bine pe acest canal, dar sudorii nostri cu siguranta lucreaza cu spor si parca fac sudura un mestesug mai simpatic. Mai ca iti vine sa dai un search sa vezi ce-i cu electrozii astia.

Cel mai lung nume de site din lume

2009-02-13T14:20:00.005+02:00

Wiemenschlichmenschensindzeigtihrumgangmitdermu
ttersprachefrsch.de

Da, asa il cheama. Incercati sa-l pronuntati, mie nu-mi iese. Si nici macar nu ii incape tot numele pe singur rand.

Eh, se pare ca cei care au inregistrat acest domeniu - un institut german de lingvistica - au mari sanse sa intre in Cartea Recordurilor.

Motivul? Promovarea limbii germane si comemorarea a 200 de ani de la moartea poetului Friedrich von Schiller.

Numele domeniului are 63 de caractere si este un citat din opera acestuia, traducerea aproximativa fiind: Modul in care o persoana se exprima in limba materna arata gradul de umanitate al acesteia. Pai nu ziceau bine batranii sa spui ce ai de zis in cuvinte putine?

----

Acest domeniu este creat special pentru a intra in Cartea Recordurilor. Din pacate pentru ei, nu a fost omologat. Uite de ce.

Pana acum detineau recordul acesti englezi. Nici francezii nu s-au lasat mai prejos (mandria francezilor, deh, dar se pare ca domeniul a fost cerut tot de un german; acum sunt cu totii prejos, pentru ca site-ul nu e functional).

-----

Cam asta e istoria celui mai lung nume de domeniu. Daca ii dati un copy-paste in browser, nu apare ca valabil, deci intre timp posibil sa fi ramas doar istorie. Totusi, sunt curios ce s-a mai intamplat cu el.

Pe spranceana

2009-02-12T16:34:00.003+02:00

Urmand principiul "Think global, act local", ladies and gentlemen: varianta romaneasca pentru Cadbury Eyebrows, featuring deja celebra gorila:

via

Iata si spotul original Cadbury _ Gorilla. De atunci s-au facut dupa acesta diverse remixuri avand pe fundal alte piese. Unele dintre aceste clipuri create de utilizatori au devenit spoturi oficiale.

Ia te uita

2009-02-10T14:19:00.009+02:00

Lumea devine tot mai mica si de la tine pana la satelitul care vede ce pachet de tigari tocmai ti-ai cumparat de la colt nu mai e o distanta prea mare.

Acum stam bine cu orientarea si ne-am obisnuit sa ne uitam de sus la cartierul nostru, sa descoperim noi trasee urbane sau sa ne pierdem dintr-un click printre strazile din San Francisco cu Live Search Maps sau Google Earth.

Iata ca cei de la eXtreme Soft Group au creat in premieră pentru mediul online un serviciu de "street-level imaging" 100% românesc - serviciul Norc.

Printr-un sistem de navigare intre imagini panoramice la nivel de strada, poti face oricand plimbari virtuale in diverse locatii din Romania, dar si din Polonia, Cehia, Slovacia, Austria si Rusia.

Mai multe informatii despre Norc si despre tehnologia folosita de aici.

Imagini preluate de pe site-ul www.norc.ro

Cum a fost la Havana Lounge

2009-02-08T19:30:00.012+02:00

Live from Buena Vista: The Havana Lounge.

7 februarie 2009, la Sala Palatului.

Nu o cronica tehnica, ci cateva crampeie de stari, sustinute audio-vizual.

Un pianist, un contrabasist (contrabas electric, interesant!), doua chitari, trei omuleti jucausi si simpatici la percutie, doi trompetisti si trei voci: "bunicutii" Julio Alberto Fernandez si Teresa Garcia Caturla, alaturi de mai "tanara" Maria Viktoria Gonzales.

Impreuna inseamna muzica cu iz de havane si multa voie buna. O adevarata lectie de joie de vivre care iti aduce aminte sa te bucuri de fiecare zi, sa te bucuri de lucrurile mici. Ceea ce scapam din vedere adeseori. Si mai ales sa te bucuri prin muzica, un creuzet in care se amesteca toate ale vietii, dar rezultatul curge mereu lin, fie ca are gust dulce sau amar.

Nici in patria lui Fidel, de unde vin ei, lucrurile nu stau tocmai roz (incearca sa predomine rosul), dar la fel ca in orice timp si in orice loc, muzica a reprezentat supapa si inspiratia necesara pentru a respira inainte.

Revenind la concert...Mi-au placut foarte tare bunicutii! Julio imbracat all white si cu un aer foarte distins. Iar Teresa e geniala. Are o energie deboradanta la varsta ei, ii lasa mult in urma pe tinerei. A coborat de cateva ori in sala, a flirtat cu cei din primele randuri, i-a ironizat usor din priviri de pe cei de la firma de paza, totul culminand cu "joaca mingea", de fapt un shekere cu care a facut un pase-pase cu publicul, mai intai de pe scena, apoi coborand si facand o tura prin sala. Cand s-au plictisit de pase, i-a luat la un trenulet si in aplauzele si entuziasmul general, au incheiat cursa pe scena.

Cubanezii au stiut sa faca atmosfera si nu ne-au lasat sa stam prea mult jos, asa ca mare parte din concert am dansat si noi pe culoar in ritmuri de salsa, rumba sau cha-cha-cha, iar distanta de 6 randuri pana la scena a devenit insesizabila. Sectorul nostru a fost activ, cu Josh&co. mereu in picioare, chiuind si dansand.

Nu prea mai are rost sa spun ca din punct de vedere muzical au sunat foarte bine, fiecare instrument avand momentul lui in lumina reflectoarelor, cei doi chitaristi performand si un dialog muzical vesel-trist. Ah, sa nu uit improvizatiile din Pantera Roz sau Kalinka la chitara spaniola.

Foarte placut impresionati de intalnirile anterioare cu publicul din Romania, cubanezii au decis ca la aceasta a treia venire sa comunice exclusiv in spaniola (o fi auzit ei ca merge bine treaba cu telenovelele pe aici) si cred ca dialogul a decurs bine, desi la unele glume si fineturi de limbaj cunoscatorii au fost cu siguranta avantajati.

La bis s-a interpretat celebra Guantanamera, in aplauze frenetice, iar cubanezii n-au parut sa se grabeasca a parasi scena, vazandu-se treaba ca s-au simtit bine la Bucuresti si rasplatind la randul lor publicul cu aplauze.

Acum va las niste imagini si filmulete care probabil spun mai multe decat cuvintele mele. Enjoy!

Toate imaginile © 2009 Razvan Rosculet. Toate drepturile rezervate.

Cloud no.9

2009-02-06T15:09:00.005+02:00

Iata un instrument care genereaza cele mai utilizate cuvinte dintr-un text sau dintr-un site. Foarte interesant sa vezi oarece ticuri, niste preocupari constante, un vocabular limitat sau (de ce nu?) predominantele unui om politic intr-un anumit context socio-politic, cum au facut cei de la Metropotam cu discursurile lui Basescu.

Joaca merge mai departe si iti poti personaliza propriul tag cloud cu diverse layout-uri, fonturi si culori.

Iata ce a iesit pentru acest blog (a se observa o frecventa lui "si", sugerand deci intentii agregator-socializatoare):

Click pentru o privire detaliata

Wazzup 2008

2009-02-06T10:13:00.003+02:00

8 years later.

Crisis. International crisis.

Change.

True. Change.

Google Latitude

2009-02-05T13:38:00.004+02:00

Google a lansat aplicatia Google Latitude, ca o noua optiune la deja existentul Google Maps.

Ce face? Odata instalat, iti arata locatia aproximativa a tuturor contactelor din telefonul tau mobil, care au decis sa isi instaleze la randul lor aplicatia si care iti dau un share. Adica poti sa vezi ce prieteni sunt prin oras si pe unde, poate va adunati la o bere. Poti sa vezi pe unde e seful si daca a ramas blocat in trafic inainte sa ajungi tu la serviciu. Poti sa vezi daca prietenul/prietena e inca ingropat(a) in hartoage, asa cum zicea, sau de fapt e la vreo petrecere surpriza.

Desigur, a aparut delicata problema a localizarii unei persoane online si a intimitatii. Google ne asigura ca situatia e sub control si sub degetul tau mare. Doar tu alegi ce prieteni selectezi pentru a-i adauga la aceasta aplicatie, tu te poti arata online sau invisible, tu poti da sign out cand doresti.

Faza cea mai tricky si care pana la urma imi pare ca scade mult din spectaculosul si utilul acestei aplicatii este faptul ca tu poti fi intr-o locatie, dar iti poti seta Google Latitude sa arate ca esti altundeva. Oriunde altundeva. Deci daca nu v-a placut ce ziceam pana acum, sariti direct la fraza asta si ati rezolvat problema.

Latitude a fost gandit in primul rand pentru smartphones, fiind valabila pe Blackberry (il salutam si cu aceasta ocazie pe presedintele Obama si ii dorim utilizare cat mai libera cu putinta), S60, Windows Mobile, iar in scurt timp va fi disponibila si pe Android. N-au fost uitati nici utilizatorii de iPhone.
No smartphone? Latitude iGoogle se poate instala pe calculatorul sau laptopul tau, permitandu-ti sa-ti faci cunoscuta locatia si, cum ziceam mai sus, sa mai tragi cu ochiul unde sunt prietenii tai.

Aplicatia este momentan disponibila in 27 de tari (inca nu si in Romania), iar numarul acestora va creste in curand.

High and dry

2009-02-05T12:26:00.003+02:00

Cu ce ne curatam monitoarele la birou :)

Copiii spun lucruri trasnite

2009-02-04T17:14:00.002+02:00

SCRISORI CĂTRE DUMNEZEU

Fragmente dintr-o colecţie de scrisori (autentice) ale copiilor americani către Dumnezeu

Dragă Dumnezeule! Dacă eşti atent duminică în biserică, îţi arăt pantofii mei cei noi.

Dumnezeu! Vreau să trăiesc 900 de ani, ca tipul acela din Biblie.

Am învăţat la şcoală că Edison a făcut lumina. La şcoala de duminică a spus reverendul că Tu ai făcut-o. Edison ăsta ţi-a furat ideea.

Niciodată n-aş fi crezut că movul se potriveşte cu portocaliul, până ce n-am văzut apusul de soare ce l-ai făcut marţi seara. A fost tare mişto...

La şcoala de duminică ni s-a explicat ce şi câte faci. Cine-ţi face treaba când eşti în concediu?

De unde ai aflat că tu eşti Dumnezeu?

Pentru balul mascat vreau să mă îmbrac în drac. Nu-i bai, nu?

Tu chiar aşa ai proiectat girafa, sau din greşeală a ieşit aşa?

De ce laşi oamenii să moară şi tot faci alţii în loc? N-ar fi mai simplu să-i laşi în viaţă pe ăştia?

Dumnezeule! Că ai făcut mai multe religii, e OK, dar cum de nu le încurci între ele?

Reverendul Coe îţi este prieten sau aveţi doar o relaţie de afaceri?

Tu ştii despre lucruri, înainte să fie inventate?

Bunicul a spus că Tu deja erai când a fost el copil. Cât de bătrân eşti?

Îţi mulţumesc pentru frăţior, dar eu m-am rugat pentru un căţel.

Cât timp am fost în vacanţă, tot timpul a plouat şi tăticul a fost tare nervos şi a spus nişte lucruri despre Tine,... dar te rog să nu-i faci rău!

Te rog să-mi trimiţi un ponei. Până acum nu ţi-am cerut nimic. Poţi verifica.

Cum se poate că pe vremuri atâtea minuni ai făcut şi acum nu-i nici una? Cum se poate că în ultima vreme n-ai inventat nici un animal nou? Sunt numai acelea vechi.

Doamne, Te rog să mai pui o sărbătoare între Crăciun şi Paşte!

Poate Cain şi Abel nu s-ar fi omorât, dacă aveau camere separate. La noi, cu frate-meu funcţionează...

Pun pariu că e foarte greu să-i iubeşti pe toţi de pe pământ. Noi suntem doar patru în familie şi nu merge.

Din Infonet New nr. 242, via astrologicus

Consumul de alcool la 1919 a crescut dramatic

2009-02-03T11:43:00.005+02:00

Am depistat aceasta imagine la un coleg blogger si m-a amuzat foarte tare.

Deci uite cum se faceau campanii sociale la 1919, cand de abia se terminase calvarul primului razbel mondial si barbatii (cei care se mai intorsesera) incercau sa-si inece in alcool imaginile grozaviilor vazute pe front.

Iar femeile (cele care ii mai asteptasera) incercau un santaj sentimental.

Nu stiu voi ce credeti, dar eu as zice ca domnii au mai gasit un motiv in plus sa bea.

Dress code in "The Silver Church"

2009-02-03T10:49:00.003+02:00

Daca vreti sa aflati mai multe despre "noul" club The Silver Church din Preoteasa e de ajuns sa intrati pe site-ul lor. De asemenea, cu un simplu search pe Google gasiti tot felul de recenzii, impresii si pareri pro si contra. Simpla treaba pana aici.

Dar pe site ce mi-a atras atentia a fost in special sectiunea "Dress code", pe care imi permit sa o reproduc mai jos. Putine cluburi care sa iti ofere aceste informatii, nu-i asa? Bine, originea "de stat" a clubului se mai poate mirosi eventual si din sectiuni precum "Regulament de ordine interioara" sau "Personal deservire", prezente si ele pe site, dar cea mai savuroasa cred ca este tot asta cu tinuta.

Iata ce se zice (informatii preluate pe www.tsc.ro):

DRESS CODE

Sunt acceptate si chiar binevenite urmatoarele tinute:
• glamour - tinute de seara, de opera etc. Rochii de dantela, pantofi de lac, frac, papion, etc.
(in cazul in care veniti de la unul din aceste evenimente)
• office - costume, sacouri, cravate, camasi albe sau asortate (in cazul in care veniti direct de la birou)
• sexi - decolteuri adanci, tinuta semitransparenta, obiecte vestimentare lipsa, bustiere, etc.
• fetish - imbracaminte de lac, latex, piele, catsuit-uri, cizme peste genunchi, portjartiere, etc.
• fancy - vezi costumele de scena ale formatiilor dance in voga
• urban outfit,
• erotic - fantasy outfit,
• kinky,
• stylish- designer outfit,
• costume carnaval - tip halloween, masti, peruci, ochelari soare supradimensionati
• retro - dantela, manusi, palarii, jobene
• vintage - obiecte autentice vintage
• body sau face paint.

Nu sunt admise urmatoarele tinute:
• sport - pantaloni trening, jacheta trening (in cazul in care nu se incadreaza intr-una din categoriile de tinute si in categoriile de tinute binevenite), echipament sportiv (tricouri sau pantaloni ce imita tinuta sportivilor)
• slapi de baie - chiar marci cunoscute
• salopete sau haine de lucru

• pantaloni scurti si sandale - in cazul barbatilor
• pantofi murdari de noroi,
• haine murdare, urat mirositoare - ce provoaca disconfort persoanelor din jur
• gothic - in cazul in care nu se incadreaza in categoria fetish.

Madonna in Romania

2009-02-01T00:10:00.004+02:00

Din seria Hot pe lista concertelor de care are parte Romania anul acesta, Madonna va poposi pe la noi in the midnight hour. Nu se stie inca data, nici locul, dar Madonna a adaugat la locatiile deja cunoscute ale turneului "Sticky&Sweet Tour" si Bulgaria, Serbia, Romania, Ungaria si Rusia.

Daca vrei sa renunti la surprize si sa afli playlist-ul sau mai multe informatii de culisele turneului ce va promova albumul Hard Candy:

Posibil stadionul Cotroceni sau cel din Timisoara, ca locatii preferate in ultimul timp pentru desfasurarea divelor si/sau a catorva mii de spectactori.

Mai multe detalii si aici.

Chiar...de ce?

2009-01-29T18:13:00.002+02:00

Misoginism roz?

2009-01-29T17:14:00.002+02:00

Tehnologia si gandirea analitica

2009-01-29T16:35:00.005+02:00

Burger King vs. Facebook

2009-01-29T15:31:00.003+02:00

Burger King a lansat o aplicatie pentru Facebook, prin care cei care sterg 10 prietenii din lista propie de contacte primesc gratuit un hamburger Whopper.

Ca sa-ti instalezi aplicatia trebuie sa intri mai intai pe www.whoppersacrifice.com, apoi stergi 10 prieteni norocosi si primesti in schimb un voucher Whopper. Facebook nu are optiune de alerta pentru prietenii inlaturati din lista, insa aceasta aplicatie ii va anunta pe cei "sacrificati" pentru un hamburger Whopper.

Pana acum, peste 15 000 de fomisti au solicitat aplicatia. Ca sa vezi cat de usor se tradeaza un prieten pe stomacul gol.

Ah, inca ceva: campania este realizata de Crispin Porter & Bogusky, USA, aceiasi care au realizat in 2008 controversata campanie Whopper Virgins.

The Killers in Romania

2009-01-22T16:44:00.002+02:00

Da!!!

In 1 iulie, "Ziua Zero" de la B'ESTFEST, una din cele mai in voga trupe ale momentului - THE KILLERS - va concerta in Romania.

Bilete pentru "Ziua Zero" se pot cumpara de azi - 22 ianuarie - pe myticket.ro si din 27 ianuarie si de la Diverta.

Ne vedem acolo! :-)

Blackle

2009-01-22T15:46:00.005+02:00

Mai tineti minte postul in care vorbeam despre cei care il etichetau Google drept poluator? Nornal s-ar zice, ca orice motor.

Eh, cei de la Google n-au asteptat prea mult si au dat raspunsul cu Blackle(Black Google, care va sa zica). Stie sa faca ce face si Google cel alb, dar cu consum redus de energie.

Zice-se ca atunci cand monitorul calculatorului e "alb" (pagina de Word sau home-page Google, nu conteaza), se consuma 74 watti, fata de 59 de watti atunci cand e "negru". In acest mod se pot economisi pana la 750 mega watti/ora/an.

Well, Google thinks green!

Prabusirea Casei Usher

2009-01-21T07:54:00.004+02:00

Aseara, 20 ianuarie 2009, a fost reprezentatia finala: "Prabusirea Casei Usher".

Doua proiectii de filme facute in 1928 si bazate pe cartea scrisa de Edgar Allan Poe. Primul in regia lui Webber si Watson Jr., al doilea in regia lui Epstein, avandul atunci asistent pe faimosul, mai tarziu, Luis Bunuel. Film alb-negru, mut - desigur. Dar in anii cand se facea trecerea spre filmul sonor. Foarte interesant ce filme se puteau face, cu mijloacele pe care le aveau la dispozitie si ce viziune puteau avea. Probabil tocmai de aceea erau mult mai metaforice, alegorice...

Foarte bine au adus muzica pentru aceste filme - si cred in continuare ca nu e deloc usor sa faci muzica de film - trupa Einuiea (Calin Torsan - flaut drept sopran & tenor, clarinet, Silviu Fologea - chitara, psalterium, Juan-Carlos Negretti - darbuka, cinel, percutii) si invitatii lor, chitaristul Claudiu Lobont si chitarista Olivia Iancu. Alaturi de ei, actrita Crenguta Hariton de la Teatrul Nottara a recitat in alternanta muzicii versuri de Baudelaire. Baudelaire fiind cel care l-a tradus si popularizat pe Edgar Allan Poe in Franta.

Originala "uvertura". Si placuta. In ciclul TeaM: teatru si muzica in echipa.

P.S. Piesa a avut loc chiar in timpul investiturii lui Obama, pe care sincer mi-as fi dorit sa o urmaresc. Ne-a facut sa zambim unul dintre vorbitori, spuna ca am putea traduce transferul de putere din State si ca o prabusire a Casei...Busher :-)

A murit Grigore Vieru

2009-01-19T21:56:00.003+02:00

A plecat un Roman din Basarabia.

Aveti de ce varsa lacrimi.

"Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos,
eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul."

Entropie?

2009-01-18T18:46:00.002+02:00

Noua instalatie "Entropa" de la Consiliul Europei agita spiritele in randul tarilor europene, prezentand membrii Uniunii prin prisma diverselor stereotipuri nationale.

Italia, un teren de fotbal. Bulgaria, o toaleta. Franta, o tara in greva. Romania, la vechiul stereotip de tara a lui Dracula.

Cehia, care detine presedintia Uniunii Europe, a dorit sa dea acest proiect "pe mana" a 27 de artisti europeni. In schimb, el a ajuns sa fie realizat de artisul ceh David Cerny (considerat noul copil teribil al artei cehe) si alti doi colaboratori.

Mai multe informati aici, precum si un film in care Cerny vorbeste despre inspiratia pentru Entropa.

Googling polluting?

2009-01-15T10:29:00.002+02:00

Two search requests on the internet website Google produce "as much carbon dioxide as boiling a kettle", according to a Harvard University academic.

US physicist Alex Wissner-Gross claims that a typical Google search on a desktop computer produces about 7g CO2.

However, these figures were disputed by Google, who say a typical search produced only 0.2g of carbon dioxide.

Mai multe aici.

sursa: http://news.bbc.co.uk

Ce am rulat pana la mijlocul saptamanii

2009-01-07T22:55:00.007+02:00

Desi starile pe care ti le dau sunt diferite, la final am iesit din sala insotit de un zambet si nerabdator sa dau vestea mai departe catorva oameni buni, sa le vada si ei. Asa fac eu cand imi place ceva.

Nunta muta de Malaele

Maradona by Kusturica

Liber

2009-01-06T17:45:00.003+02:00

M-a fascinat mereu privirea oamenilor inaltata spre cer si dorinta de libertate. Mereu mai departe.

La inceput au fost avioanele. Apoi masini de viteza. Apoi motociclete, pe care multi le considera cele mai potrivite pentru a te duce "acolo" (dar atentie, nu zbura mai repede decat zboara ingerul tau)...

Eu am considerat ca mai mult decat atat - si mai putin mijlocit - este schiul. Chiar daca nu e aceeasi viteza, esti doar tu si doua subtiri "scanduri de lemn" in picioare. Cine a schiat intelege senzatia.

Desigur, ar mai fi si parasutismul. Mereu, au incercat sa atinga zborul pe aripi. Din aceeasi familie este si acest "wingsuit base jumping". Si priviti ce fac oamenii astia si imaginati-va senzatia.

Tot mai departe, in zbor.

wingsuit base jumping from Ali on Vimeo.

Trece o lume...

2008-12-26T13:37:00.004+02:00

In ajunul ajunului am cumparat ultimele cadouri pentru cei care-mi sunt dragi. Sa te gandesti ce le-ar placea, sa iti imaginezi zambetul acela de surpriza si bucurie atunci cand primesc cadoul...nu se compara cu nimic. Parca si uitasem ca se si primeste in perioada asta. E mai frumos sa daruiesti!

In aceste drumuri am cunoscut niste oameni care se confunda cu o lume. O lume care apune, o lume care deja nu se mai vede, printre atata kitsch, misto-uri ieftine, nepasare si ipocrizie. Este lumea ultimilor mestesugari autentici. Si nu ma refer aici la mestesuguri "populare".

Sunt acele bresle ai caror membrii formau mica burghezie in Bucurestiul de alta data. Acum ii mai gasesti in case vechi, case boieresti, iar cand le treci pragul parca timpul se opreste in loc. Este lumina mai putina, nu vezi ultimele minuni ale stiintei, poate doar vreun vechi aparat de radio...dar este atata caldura umana si atata distinctie pe fetele lor. Sunt niste adevarati domni si niste adevarati oameni. Mai domni decat o sa fie vreodata milionarii de carton, asortandu-si cu un prost gust desavarsit hainele de mari firme.

Imi place sa stau sa ii "descos"... sa le ascult povestile. Iti spun cu tristete ca azi tinerii nu mai sunt interesati de asemenea mestesuguri si probabil sunt ultimii mohicani. Dupa ei, se stinge lumina. Toti m-au intrebat de unde sunt sau unde stau... Nu doar timpul, dar si spatiul are la ei o alta semnificatie. Si poate atunci, mai mult decat acum, le vorbea cu talc.

[Paranteza. Mi-e tot mai scarba de cei a caror principala placere este scuipatul cu venin, de cei care nu au zambet, ci un ranjet rautacios, de cei care fac bascalie, de cei care iti arunca vorbe-n spate. Umorul, zicea Dan Puric, este datul omului superior. Nu poti rade de orice. Bascalia (falsul umor) este caracteristica omului inferior, care isi permite sa ia in ras orice, inclusiv valorile de orice fel.]

"Omenie" este cuvantul de ordine azi. Poate atmosfera din perioada asta ne va ajuta sa-l intelegem mai usor. Poate vom invata sa construim mai greu decat sa daramam mai usor. Si poate dupa prima ninsoare, pasii ne vor lasa urme mai curate si mai adanci.

Ultimii rapsozi

2008-12-26T11:46:00.003+02:00

Inca mai simt fiorii...

[povesti si retrairi doar fata in fata]

I predicted a riot

2008-12-18T12:46:00.005+02:00

In noaptea de 6 decembrie, Alexander Grigoropoulos, un adolescent grec de 15 ani, a fost impuscat mortal de catre un politist.

De atunci, manifestatiile, revoltele si ciocnirile violente intre manifestati si fortele de ordine blocheaza principalele orase din Grecia. Moartea adolescentului de 15 ani pare a fi doar scanteia care a declansat proteste ce au la baza numeroase revendicari de natura sociala.

Sursa si mai multe imagini aici.

Oxygene

2008-12-17T16:30:00.002+02:00

16.11.2008

Jean Michel Jarre. "Qxygene" live la Sala Polivalenta, 10 noiembrie 2008.

Muzica de sfere celeste gemand.

Orgasm mentalo-muzical.

Coruri si clopote de imense catedrale stelare.

Muzica de zburat printre stele. Stelele.

Muzica din inima Pamantului. Nostru. Geea.

Desi mi-era rau in seara aia si am stat cu oarecare greutate, muzica acestui Jean Michel m-a linistit. Sigur, sigur... nu ma gandeam ca am sa-l vad live in anii de demult cand l-am ascultat prima data. Si cand am aflat ca o sa-l vad, m-a mirat foarte tare locatia. El, omul piramidelor si al Orasului Interzis, ma gandeam ca macar de o Casa Poporului va beneficia. Si doar la exterior. Deja vedeam tot Bulevardul Unirii Blocat si o scena mare in Piata Constitutiei. Dar cred ca o sa se gandeasca la asta pentru viitorul concert.

Pai da, a promis ca va reveni. Cu ceva mai mare si in aer liber, asa cum ii sade bine (electronului). Si am simtit aceasta promisiune ca fiind foarte sincera, mult mai sincera decat altele de acest fel. Dupa 2 bis-uri in care il vedeam cumva coplesit de reactia publicului, entuziasmat si multumit precum un copil pentru ca poezia sa pentru serbare placuse tuturor. Usor uimit de reactia acestui Bucuresti, capitala Romaniei, tara care - dupa spusele sale - a trimis unul din cele mai puternice semnale, reactionand foarte bine dupa lansarea albumului "Qxygene". Nici nu stiam ca avem electro-n vine intr-atat.

De cand a intrat "in scena", printre public, tot discursul sau foarte firesc de la inceput (fara sa-l simti ca ar fi vreo mare vedeta, vorbindu-ti cu respect si sinceritate, ca si cand te-ai fi aflat la o bere, intr-un bar), cat si prestatia excelenta de apoi - consumul de energie si de bucurie de pe scena si profesionalism cat cuprinde- m-au facut sa-l indragesc pe acest om. Si cand te prezinti astfel, garantat ai oamenii nu in fata ta, ci langa tine. Iar asta s-a vazut si s-a simtit la final, cei care au fost acolo pot confirma.

Filmulete gasiti aici, aici, aici, aici, aici, aici si aici.

Backup info:

Cu ocazia aniversarii a 30 ani de la lansarea albumului «Oxygene », Jean-Michel Jarre a interpretat intreaga capodopera, cu ajutorul a trei muzicieni si folosind «stravechile » instrumente originale: mai mult de 50 sintetizatoare analog legendare. Cum spunea, niste vechi doamne de care trebuie sa te apropii cu delicatete.

«Oxygene » a fost considerat de critici o capodopera atemporala, iar coperta vizionara a albumului atragea atentia asupra problemelor globale de mediu, cu mult timp inainte ca mediul sa devina o problema mainstream. Astazi Jean Michel Jarre este un eco-militant activ, ambasador UNESCO si unde mai pui ca un asteroidul 4422 Jarre a fost botezat astfel in onoarea lui.

Only the good die young

2008-12-02T10:49:00.002+02:00

24.11.2008

Freddie Mercury (născut Farrokh Bulsara; Stone Town, 5 septembrie 1946 - Londra, 24 noiembrie 1991).

"Freddie era unicul care reusea sa implice publicul si sa ii faca sa bata din palme si pe cei din ultimul rand de pe Wembley" (David Bowie si Mick Jagger)

Unora le place jazz-ul

2008-12-02T10:32:00.003+02:00

25.10.2008

A doua seara la Masters of Jazz Festival. Monty Alexander Trio si Count Basie Orchestra. De cand am vazut lista invitatiilor, acum 2-3 luni, mi-am dorit sa-i vad in special pe Count Basie...probabil ca imi ocupasera prea mult din lista de Winamp :)

[O idee nastrusnica ce s-a nascut in 3 minute si a sucombat in 3 zile pe baze logistice, si anume sa ii vad live pe Queen - my all time favourite band - undeva la Belgrad, Budapesta, Viena sau Praga. Pentru ca totusi sunt Queen si canta Queen, pentru doi muzicieni extraordinari: Brian May si Roger Taylor, pentru ca Freddie ne-ar fi insotit cu ghidusiile lui de acolo de sus, pentru ca speram ca Rodgers - care e dintr-un alt film - sa fie mai ragusit ca de obicei si sa cante mai incet. Pentru ca era un vis din copilarie. Dar o sa-i vedem, fara indoiala.]

Revenind...Cu toate nebunia din ultimele zile am lasat de o parte concertul de jazz, iar joi bineinteles ca nu se mai gaseau bilete pe nicaieri. Nici online, nici offline. Eh, cu toate astea aseara am gasit bilete cu o jumatate de ora inainte de concert. Iar in fata Salii Palatului erau inca destui intreprinzatori care vorbeau bine afacereza (ii stiti, "baietii destepti" care sunt nelipsiti de la astfel de sindrofii si care se ocupa de "plasamente"). Deci se putea intra. Iar sala nu a fost ocupata mai mult de trei sferturi pe toata durata concertului. Atunci, de unde nebunia "sold out"?

Inauntru, lume putina, dar aleasa pe spranceana :) La o prima ochiada i-am zarit pe Andries, Chirila, Turcescu, Mircea Toma...Plus multi amici, fosti colegi de serviciu, fosti colegi de facultate si alti oameni pe care ii vezi o data pe anotimp, n0roc cu cate un ceai dansant precum acesta.

Din randul 5 via randul 3 s-a vazut numai bine. Prima parte, Monty Alexander Trio. Excelent! Oamenii astia trei mi-au dat atat de multa liniste si energie pozitiva, cum rar mi-a fost dat sa simt. Spuneam "Fabulos!" dupa fiecare piesa si de trei ori in timpul oricarei improvizatii. Pentru ca asta a fost mainly (Printre altele, un "No woman, no cry" superb). Niste oameni care stiu tone de muzica si care se inteleg doar din zambete si din priviri...foarte jucause. Bucuria si placerea cu care canta sunt de-a dreptul molipsitoare, incat am zis daca astia traiesc mult, cu siguranta asta e cauza. Jos palaria pentru Monty Alexander - pian, Hassan Shakur - contrabas, George Fludas - tobe. Cateva randuri pentru atat de mult.

Pauza si apoi The World Famous Count Basie Orchestra. Nu stiu daca efectul celor dinainte era inca prea puternic, nici daca era vorba ca acum aveam de-a face cu o orchestra de 20 de oameni, care abordau un stil mai putin funky, dar nu a fost ceea ce ma asteptam. Lumina era mai puternica, iar ei pareau obositi si plictisiti. Vreo doi mestecau guma (culmea, unul era suflator!), un saxofonist mai ca a adormit pe scaun (sa zic ca nu suntem siguri aici, poate fi de fapt doar temperatul sau flegmatic), iar de ce bietului chitarist i-au pus un microfon ca la Cenaclul Flacara, la o electro-acustica a carei cutie de rezonanta nu exceleaza in dimensiuni, n-am prea inteles. Doar pianistul parea ca se simte foarte in largul lui si facea niste figuri simpatice dupa fiecare piesa.

In rest, profesionisti, no comment, tehnic au facut foarte bine ceea ce fac de zeci de ani. Si-au suflat plamanii pe scena, solo-uri foarte bune de contrabas, dar ca energie si ca stare transmisa n-au fost acolo. Doar la bis parca s-au mai relaxat si au inceput sa lase improvizatiile in voie, au mai schimbat instrumentele intre ei si totul s-a mai incalzit. Inclusiv unul dintre trompetisti, pe cuvant mi-era frica ca o sa plesneasca acolo. Se descheiase la cravata, camasa si se inrosise tot, dar isi lua elan de o juma de metru si sufla in continuare.

Per ansamblu, prea placuta cantare.

p.s. multimedia stuff on the way

p.s.2 post rescris de la capat din cauza unor probleme tehnice, cu scuzele de rigoare daca nu si-a pastrat savoarea celui initial

Raspunsul

2008-10-06T22:00:00.001+03:00

Ma, ceva nu e in regula...

2008-09-02T10:06:00.005+03:00

...mi-am zis azi, cand am trecut din nou prin Romana. Acelasi tip dormea "in" acelasi panou. Doar camasa roz o inlocuise pe cea alba de ieri. Ieri: somn greu, pe spate, ca dupa o noapte crunta. Omul nostru parea ca "doarme" azi putin mai linistit, pe o parte, insa nu lipseau sforaiturile de rigoare, destul de tare incat sa le auda cei care asteptau la trecere.

Da, azi incepe deja sa "sune" totul mai regizat, dar inca n-am prins, vorba ceea, motivatia intrinseca. Buzz? Ok, pentru ce? Neconventional, neconventional, dar s-o stim si noi! Chit ca s-a terminat AdFel. Niciun brand prin zona care sa il revendice pe cel care duce in spate toata oboseala de peste weekend a bucurestenilor, prelungindu-si fara voie somnul in timp ce ei se indreapta cu pasi grabiti spre serviciu.

Parca m-a luat putin somnul. Diseara mai vine si un filmulet de la locul faptei.

Fite de Dorobanti

2008-09-01T09:56:00.006+03:00

Azi dimineata in jur de 09.30, la intersectia Bd. Dacia - Calea Dorobanti.

Toate imaginile © 2008 Razvan Rosculet. Toate drepturile rezervate

VSU - intoarcerea [partea I]

2008-08-07T10:25:00.013+03:00

[Randuri scrise atunci, la cald]

Dupa vreo zece 10 zile de dormit in medie 4 ore pe noapte...Ultima noapte in Zaragoza, hate good-bye(s)...Stres mare ca nu mai erau deloc locuri la autobuze, umblat de nebun dupa un internet-cafe, cu 1-2 oameni buni dupa mine, in timp ce restul se pregateau de ultima cina impreuna. In final, ma ajuta unul dintre organizatorii spanioli, sora lui comanda biletul online si rasuflu usurat. La 7 am autobuz spre Barcelona. Ma duc sa iau biletul in mana, apoi ma intorc la ai mei. Atmosfera luminata puternic de toate noile constructii de la Expo, dar cu adieri triste...

Ultima noapte, cu povesti multe, poze si ganduri de revedere. Ultima noapte pe malul raului. Dormit 2 ore si fuga la gara cu rucsacii in spinare. Alergatura muuulta pana la gara, agiatatie, puls... nu mai gasesc exact intrarea spre linia de autobuze si ajung la 7.02. Autobuzul nu mai e. Il astept pe cel de 9. Vin chiar 2, dar fie nu mai sunt locuri, fie soferii se leaga de ora 7.00 de pe biletul meu initial si nu se lasa convinsi deloc. 1 loc? Nu! Pierd avionul daca nu ajung! Mna...

Asa ca decid sa iau un tren de mare viteza pana la Barcelona. Super tren cu super pret de 60 euro si copii cat pentru o gradinita in jurul meu. Ajung la Barcelona, fac transferul la autogara, mai astept ceva pe acolo, apoi iau autobuzul catre Girona. Aproape plin de straini, care merg ca si mine la Bratislava. Ajungem frumos si la timp, check-in rapid si fara probleme si RyanAir este foarte in grafic. Iau un sandwich, apa si imi spal un mar. Inca 2-3 ture de dezmortire si imbarcarea. Zburam frumos, dormim, visam si ajungem in Bratislava chiar mai repede decat e programat.

Varianta Bratislava - Viena (bus in vreo 2 ore, ajunge la miezul noptii) si apoi Viena - Praga cu Student Agency (pe la 8 dimineata) cade pentru ca n-am prea avut timp sa rezolv de ceva cazare in Viena. Asa ca ramane varianta de noapte, tren sau bus, Bratislava - Praga. Scurte povesti cu omuletii din avion, apoi fuga catre autobuzul care merge la gara, incercand sa tin minte toate indicatiile din mesajele Denisei. Automatul de bilete nu functioneaza, asa ca mergem clandestino. Incercam la sofer, dar nici pe la ei, nici pe la noi soferii nu vand bilete. "Welcome to Slovakia" zice...si imi aduc aminte de prima vizita si de puternica asemanare cu Romania. Drumul de 30 de minute cu busul si apoi tigania din gara imi confirma. Mai ca incercam sa prind vreo vorba in romaneste, ma gandeam ca au invadat si Europa centrala, dar nu. Sunt ai lor si au destui :)

De aici incepe si partea cu ospitalitatea cehilor si slovacilor, oameni care m-au ajutat la fiecare pas cu lucruri marunte, dar care contau asa mult atunci. De cand am fugit din gara ca sa prind autobuzul spre autogara, nu mai aveam timp sa iau bilet si un tip mi l-a dat pe al lui. Am vrut sa-l platesc, dar n-a acceptat. Apoi om frumos venit de pe munte imi indica incotro e autogara. Cobor si imi aduc aminte ca fusesem aici si in urma cu 2 ani. Inauntru, totul inchis, in afara de chioscul de ziare unde abia am apucat sa schimb ceva bani ca s-a dat stingerea. In rest, doar cativa calatori asteptand. Cel mai simpatic a fost un tip pe la 40 de ani, cu care am stat pana aproape de plecare. Omul incerca sa ma ajute cum putea, incerca sa afle ce caut eu doar 3 ore in Bratislava...dar el nu stia engleza si eu nu stiam germana (lui). Asa ca de fiecare data cand ajungeam la un punct mort cu "discutia" noastra, zicea: "No problem. Equal." si radea. Apoi au mai aparut 2 fete intoarse de prin excursie din Italia si am gasit si translatorii. Si am continuat discutiile. Ma simteam ca in Forrest Gump. Eu stateam pe banca si calatorii veneau si plecau, innodind povesti cu fiecare dintre ei.

Am iesit sa-mi iau un kebab si la intoarcere ma intalnesc cu 2 vecini din avion. Doi scotieni stabiliti in Barcelona si care faceau un tur prin Europa Centrala si de Est cu rucsacii in spinare. Stau putin de povesti cu ei, bucuros ca mai dau de vorbitori de limba engleza, apoi the scots decid sa ia trenul spre Viena si pleaca la gara. Ma furisez spre singurul loc inca deschis in pustietatea de autogara - toaleta - si la iesire ma abordeaza un tip care incepe sa-mi predice: "I have a message for you: God loves you!". Prima data nici n-am inteles ce vrea, apoi m-am indepartat cat mai repede spre slovacii mei de treaba. Din zbor, il intreb: "Are you a preacher or...?", la care el, foarte fericit si serios imi raspunde: "Yes. God loves you. You can feel it right now!"

Se apropie ora 11, intreb si intreb si aflu ca biletul de autocar e ceva mai mult decat coroanele schimbate de mine, asa ca reusesc sa mai scot ceva bani de la singurul bancomat, tocmai inainte sa se inchida gara si sa ne dea pe toti afara. Drumul de 5 ore pana la Praga a fost una din cele mai cumplite experiente, desi pare un drum ca oricare altul. Mi-a fost foarte rau, oboseala isi spunea cuvantul si in cele doua opriri pe care le-am facut ma clatinam serios. Am prins un loc la margine si nu imi puteam sprijini capul in nicio parte, trebuia sa stau doar drept. Atunci cred ca mi-am dorit cel mai mult sa ma intind. Pe jos, pe culoar, oricum, fara pat sau perna, doar sa stau intins, sa nu mai stau in capul oaselor pe scaun. Si picioarele mele lungi cautau spatiu, asa ca am atipit de cateva ori pe colegul din dreapta - un pusti care parea desprind din desenele animate japoneze, cu o privire mereu mirata si cu parul mare. Apoi la un moment dat am facut schimb de scaune, dar tot degeaba. Spatiu mic, mult prea mic...Si cosmarul de a nu avea unde sa-ti pui capul. Deloc. Nicicum.

Inainte de 4 ajungem in Praga. Pustiu si metroul inchis. Mai mult de atat, de la bancomat nu scot decat bancnote (evident), iar automatele de bilete merg pe monede. Mai stiti cand povesteam de oameni care m-au ajutat mult in asemenea situatii. Acum au fost doua "colege" de autobuz, care plecau in vacanta. Am colindat toata gara incercand sa fac rost (pe rand) de niste amarate de monede, dar barurile de noapte, singurele "oficii" deschise la ora aceea prea tarzie sau prea devreme, nu aveau si nu vroiau. Nu stiu ce fac fetele, cum se dau peste cap si reusesc sa face rost de niste monede si sa vina cu un bilet. Si in 2-3 minute ni se deschid si usile metroului. Multumesc frumos unor oameni pe care probabil nu ii mai vad, dar care si-au oferit un ajutor mic, dar pretios atunci. Iau metroul pana la Ladvi, ies afara si in aerul rece al diminetii, langa fantana arteziana oprita, imi scot carnetelul si incep sa scriu. Tot acolo se naste inceputul unui noi cantec. La Ladvi cerul sangeriu se crapa de ziua. La Ladvi oameni incepeau sa plece la munca. La Ladvi era frig, era pustiu, dar nu conta. Zambeam. Eram in acelasi oras.

(Si ce daca?)

Noaptea Institutelor Culturale

2008-06-27T16:20:00.003+03:00

Dupa Noaptea Muzeelor si Noaptea Galeriilor...

...intr-o noapte calda de vara, la Bucuresti ne racorim cu stropi de cultura. Si numai "delicatese" peste tot.

Un program complet cu activitatile tututor Institutelor participante gasiti aici. Iar pentru ca au sarit Institutul Italian, unde vor fi niste piese de teatru si filme pe care le-am vazut si pe care le recomand cu toata caldura, iata un link catre programul lor.

Haideti sa haidem!

Panem et circenses devine...

2008-06-25T13:06:00.002+03:00

Acadele si circ

pentru cei care inca mai sunt copii...pentru cei care inca mai copilaresc...

Pentru prima oara in lume se organizeaza Festivalul International de Arta a Circului, Editia I la Bucuresti, unde competitia nu va fi intre numere de circ (ca la toate festivalurile din lume), ci intre spectacolele fiecarei tari.

Ce? 5 spectacole

Cine? Italia, Rusia, Germania, Ungaria si Romania vor fi prezente cu chapitou-rile (circuri mobile) si trailerele aferente, avand printre cele mai performante circuri din tarile lor. Toate circurile care intra in concurs sunt castigatoare ale festivalurilor de circ de la Monte Carlo, multe dintre ele avand in palmares celebrul Clown de Aur.

Unde? In 5 locatii diferite (Parcul Tineretului, Parcul Izvor, Parcul Titan, Parcul Drumul Taberei si Parcul Circului)

Cand? Timp de 2 saptamani, la Bucuresti, in perioada 17 – 29 iunie.

Freedom Fest

2008-05-30T10:37:00.001+03:00

Spune ce simti. Simte ce spui.

Ne vedem la o zdranga-zdranga organizata?

Promo aici.

S-a lansat harta verde a Bucurestiului

2008-05-12T15:07:00.003+03:00

Pana acum:

158 de monumente istorice

51 de biblioteci

28 de galerii de arta

33 de piete agroalimentare

10 cantine sociale

3 puncte de belvedere

27 de terenuri de sport

4 skate-parcuri

Check this out!

1(11)

2008-04-23T13:14:00.003+03:00

Queen - Teo Torriate

*post din 22.04.2008

Brass Quintet Bucuresti - 10 ani

2008-04-21T12:58:00.003+03:00

Luni 21 aprilie 2008 ora 19.00
-- Sala TEATRULUI NATIONAL DE OPERETA "ION DACIAN"
BRASS QUINTET "BUCURESTI" si CLAUDIA MARU HANGHIUC
va invita la CONCERT ANIVERSAR de 10 ANI

In program:
HALELUIA din oratoriul Messias de G. Fr. Haendel
DANSUL SABIILOR -- din baletul "Gayaneh" de Aram Hatchaturian
THE EASY WINNERS de Scott Joplin
EL GATO MONTES de Manuel Penella
THE MAN I LOVE de George Gershwin
HIPLIPS de Leslie Pearson
THAT'S A PLANTY de Lew Pollack
CHINDIA de Alexandru Paşcanu
INTERMEZZO din opera CAVALLERIA RUSTICANA de P. Mascagni
THE EMIGRANT'S DAUGHTER cantec traditional englez
KILLER TANGO de Sony Kompanek
GRANADA de Augustin Lara
O SOLE MIO de Eduardo di Capua
Aria UN BEL DI VEDREMO din opera BUTTERFLY de G. Puccini
JUST A SONG FOR ME
Arie din opereta SILVIA de Emeric Kalmann
AMAZING GRACE
EL VITO -- cântec popular spaniol
COCORICO -- mariacci de Pepe Villa
Corul robilor din opera NABUCCO de G. Verdi

Aram Khachaturian - Dansul Săbiilor din baletul Gayaneh

Sonny Kompanek - Killer Tango (1)

Sonny Kompanek - Killer Tango (2)

Cei cinci membri BRASS QUINTET "BUCURESTI" sunt:
Cristian Hanghiuc -- trompeta
Mircea Lazarica - trompeta
Marian Barbu -- corn
Liviu Filip -- trombon
Marius Costache - tuba

Solista BRASS QUINTET "BUCURESTI"
Claudia Maru Hanghiuc -- mezzosoprana

Invitati speciali: Prezentarea concertului
GARY DILWORTH -- USA
DANIELA VLADESCU Actorul TIBERIU PAUN
SILVIA SOHTERUS
ALFREDO PASCU
VICTORIA COCIAS
RADU GHEORGHE
ALEXANDRU MATEI
MONICA STRATZ
MARIAN-MIHAI HORHOTA
CRINELA BARBU
MARIUS LEAU
DANIELA ROBE
CRISTIAN CARAMAN
CORUL LICEULUI PROTESTANT "LOGOS"

Partener de proiect: Centrul de Proiecte Culturale ARCUB.

Multumim in mod deosebit TEATRULUI NATIONAL DE OPERETA "ION DACIAN" -- Director General RAZVAN IOAN DINCA - pentru sprijinul acordat la realizarea acestui eveniment.
Multumim sponsorilor: Av. Dr. Lucia Musat si SC TIPOTIB SRL

INTRARE LIBERA!!!

Mai multe informatii si inregistrari cu Brass Quintet Bucuresti gasiti aici.

Freeeeeeze!

2008-04-11T12:22:00.001+03:00

Good flash mob!

Kiss your enemy@Fabrica

2008-03-26T12:00:00.001+02:00

Asian Dub Foundation in Romania

2008-03-21T12:47:00.004+02:00

Wow!!!

Din ciclul "ai grija ce iti doresti foarte mult pentru ca s-ar putea sa se intample", trimitand in eter nenumarate ganduri de genul "pe langa toate trupele misto care au inceput sa ne viziteze de la an la an, daca ar veni si ... ASIAN DUB FOUNDATION!"

(scuze, nu imi pot retine entuziasmul)

Cine? Asian Dub Foundation Soundsystem (adica formula completa in varianta live: sequencere, voce, turntable-uri,chitari, baterie si multe altele)

Unde? Cetatea Brasov

Cand? 19 aprilie 2008

In deschidere: Suie Paparude, Cypher, Pagal, Onamor, Raku (Zale)

Da!!! Ne vedem acolo!

Perjovschi

2008-03-19T10:52:00.003+02:00

Dan Perjovschi a creat o pagina de promovare a Museum of Moden Art (MoMA) din New York in cotidianul The New York Times.

Mai multe detalii aici.

Ia-te de pe jos...

2008-03-17T22:52:00.009+02:00

Gasiti aici cronica unui fost (de acum) fan Omul cu Sobolani, la concertul acestora din 16 martie de la Iasi.

Concertul, care a durat aproximativ o jumatate de ora, a inceput prost si s-a terminat si mai prost. Dan a fost foarte "high and dry" si a zacut intins pe scena aproape tot timpul, cu microfonul in mana. Partea vocala asigurata de oamenii de la "corzi".

Fanii revoltati au cerut inapoi banii platiti pe bilet. Vreo 40 de norocosi au primit jumatate.

Un gust amar dupa aceasta cronica.

Pacat.

L-am mai vazut pe Dan urcand pe scena destul de activat, dar a dus cantarile pana la capat, chiar daca uneori mai sontic-sontic.

Cititi cronica si gasiti mai multe informatii acolo.

In varful coloanei infinitului

2008-03-17T17:49:00.003+02:00

Galeria Saatchi din Londra realizeaza un Top 500 al celor mai importanti artisti ai secolului XX. La momentul cand scriu acest post, Constantin Brancusi se afla pe locul 1, lasandu-i in urma pe mai celebrii colegi de pluton Picasso, Monet sau Matisse.

Puteti vota aici.

Vorbiti afacereza?

2008-03-13T11:43:00.004+02:00

O campanie kinda low buget, dar de impact, care tine post-urile ultimelor zile.

Client: Money Channel
Agentia: Next Advertising

Leonard Cohen in Romania

2008-03-13T11:37:00.003+02:00

Leonard Cohen va concerta la Bucuresti, in 14 iulie. Spectacolul face parte din turneul mondial al artistului, "Leonard Cohen World Tour 2008-2009", primul sustinut de muzician, dupa o pauza de 15 ani.

Cohen este, deopotriva, cantaret, compozitor, poet si scriitor. A lansat piese devenite celebre, precum "In my secret life", dar si volume precum "Cartea aleanului", "Joaca preferata", "Frumosii invinsi" si "I'm your man".

Mai multe detalii pe http://www.leonarcohenfiles.com/.

Ne vedem la concert?

M-am nascut de ziua mea

2008-02-26T20:43:00.003+02:00

Am primit de la Adriana celebra leapsa despre "Ce s-a intamplat de ziua mea". Pentru ca doar tocmai ce a fost ziua mea, dar si pentru ca de-a lungul timpului au avut loc o multitudine de evenimente, voi selecta cateva.

17 februarie:

1866 : Pe baza decretului lui Alexandru Ioan Cuza, din 1865, a început să funcţioneze Banca României, constituită prin transformarea filialei din Bucureşti a Băncii Imperiului Otoman; primul preşedinte al băncii a fost Ion Ghica (17 februarie/2 martie)
1904 : A avut loc, la Milano, premiera mondială a operei "Madame Butterfly" de Puccini
1993 : Academia Română a hotărât revenirea la scrierea cu "â" în interiorul cuvântului şi a formei "sunt" în loc de "sînt"
2001 : A fost efectuat, în SUA, cel de-al doilea transplant de mână reuşit.
2008 : Kosovo şi-a autoproclamat independenţa faţă de Serbia.

In 17 februarie s-au mai nascut:

1917: Ioana Radu, cântăreaţă , interpretă de romanţe şi muzică populară (d. 1990)
1951: Octavian Belu, antrenor al lotului naţional de gimnastică al României
1952: Stelian Tănase, jurnalist şi politolog, redactor-şef al revistei "Sfera politicii", realizator al emisiunii "Zece Fix", la Realitatea TV
1963: Michael Jordan, jucător de baschet american, selectat în 1996 ca fiind unul dintre cei mai buni 50 de jucători din istoria aestui sport
1972: Billie Joe Armstrong, solist Green Day

Leapsa merge mai departe la: Anca, Alexandra, Daniela, Phoebs, Alex si George.

Date culese de pe Wikipedia.

Blog this out!

2008-01-31T18:51:00.000+02:00

Teatrul Bulandra gazduieste duminica, la Sala Toma Caragiu, un spectacol de lecturi publice cu texte din peste 30 de bloguri romanesti, alese in cadrul proiectului "Blog the Theatre", care ar putea fi ulterior dramatizate, informeaza 9 am.

n fiecare dintre acestea, o echipa de "blogscouts" au avut la dispozitie trei luni pentru a selecta un numar de bloguri care pot fi dramatizate. In urma lecturii publice de duminica, echipa de "blogscouts", Teatrul Bulandra si vizitatorii site-ului blogtheatre.net vor vota textele din bloguri pe care vor sa le vada pe scena, ca piese de teatru.

Textele de pe trei bloguri vor fi alese si apoi dramatizate de catre artisti cunoscuti, printre care si Peca Stefan, la Bulandra. Piesele realizate vor avea 30 de minute si vor participa la festivalul BlogTheTheatre din Graz, in Austria, intre 21 si 25 mai 2008. Piesa castigatoare va fi transformata intr-un spectacol de teatru care va avea premiera la Graz.

*informatii preluate de pe 9am.ro

O lume minunata, cu multe jucarii

2008-01-28T22:08:00.000+02:00

Hotel California si Eliade. Simfonie mentala cu cheie

2008-01-24T10:10:00.000+02:00

Cred ca "Hotel California" a celor de la Eagles a ajuns in timp destul de celebra incat sa ii stim si versurile pe de rost. Cine a citit literatura fantastica a domnului Mircea Eliade mana sus! Cel putin "La tiganci" parca fusese si in programa de Bac, nu? Ca sa raman doar aici...

"La tiganci", o alegorie a mortii sau a drumului catre moarte? Could be..."This could be Heaven or this could be Hell".

Bordeiul, un mit al labirintului, un simbol al trecerii dinspre viaţă spre moarte? Este un spaţiu al iniţierii în ritualurile morţii. Trecerea prin bordei este o trecere "dincolo". Poate fi Hotel California un corespondent? Pot fi coridoarele ("There were voices down the corridor") spatii ale acestui labirint? Pot. "There she stood in the doorway...La fel cum Gavrilescu, personajul lui Eliade, e intampinat de baba, care il indruma: "vezi să nu te rătăceşti", "să te ţii drept pe coridor şi să numeri şapte uşi şi cînd ajungi la a şaptea să baţi de trei ori şi să spui: eu sunt, m-a trimis baba". Asemanator, "she lit up a candle and she showed me the way "...

(Ce era Gavrilescu? Profesor de muzica. Si ce si-a uitat el in tramvai? Partiturile. De la "Hotel California", evident )

"How they dance in the courtyard, sweet summer sweat"...Cele trei fete amintesc de ursitori, ele îl supun pa Gavrilescu unor încercări pe care el nu le poate trece, dansează în jurul lui, îi cer să o ghicească pe ţigancă dar el le scapă mereu. Jocul ielelor propune lui Gavrilescu drept probă ghicitul, simbol al riturilor de iniţiere în taina morţii, o vamă luată sufletului ca o ultimă şansă de despărţire a condiţiei umane.

Urmeaza apoi visul lui Gavrilescu, visează că încearcă să ghicească fetele, se pierde în camere ciudate cu tavane scunde şi neregulate, cu pereţii uşor ondulaţi, cu paravane tot mai misterioase, cu coridoare pe care rătăceşte mereu în sens invers, cu obiecte ce-l terorizează, la fel ca si jocul fetelor. Visul se termină cu o scenă a luptei lui cu o draperie simbolică. "Mirrors on the ceiling [...]And in the master's chambers, /They gathered for the feast/They stab it with their steely knives, /But they just can't kill the beast." Deja "stab", "steely knives", draperie...imi aduce aminte de Hamlet, dar deja e o alta poveste. Anyway, "Last thing I remember, I was /Running for the door /I had to find the passage back /To the place I was before".

Vasilescu se intoarce in caldura, la tramvai, apoi acasa, "in alt timp, il alta viata" (vorba cantecului) si sleit de puteri ("My head grew heavy and my sight grew dim") decide sa se intoarca la tiganci, ca singurul loc unde isi mai apartinea si unde mai apartinea. Singurul loc in care nu se schimbase nimic. "You can checkout any time you like, /but you can never leave."

Locul in care trebuia sa se intoarca pentru a trece "dincolo". Porneste impreuna cu Hildergard spre pădure, alunecînd dinspre veghe spre vis, spre moarte duşi de birjarul enigmatic.

"Toţi visăm, aşa începe, ca într-un vis."

P.S. Pentru adaugiri sau comentarii, noi interpretari si solo-uri se va lua alta gama, ritm 3/4

*Legenda

Ce meserie ar fi avut Chuck Norris daca n-ar fi fost actor? *

2008-01-18T08:30:00.000+02:00

Ar fi fost taietor de lemne undeva prin Utah, dar printr-un accident :( isi pierde un brat. Din acest motiv isi schimba numele in Chung Norris. Apoi, in linistea cabanei sale construita din materiale reciclabile, inventeaza ciunga, primul sortiment fiind evident cel cu gust de ace de pin.

Cu determinarea mostenita de la strabunicul sau panamez de origine olandeza, precum si in urma multor luni de meditatie si exercitii specifice, devine campion national la concursul de scuipat tutun. Dar nu se opreste aici.

Vrea sa arate tuturor ca oamenii cu handicap se pot descurca la fel de bine ca si cei sanatosi, face un pelerinaj in Scotia la mormantul lui Dolly – oaia clonata – si se pregateste cu cei mai experimentati ciobani scotieni, cei din clanul McArthur.

Astfel ca, intors in State, castiga cu usurinta cursa de calarit oi pe o distanta de 10 000 de schioape. (Imbatat de succes, rateaza ultima poarta la slalomul masinilor de tuns iarba, se raneste grav si este la un punct de a-si schimba numele in Chung Morris, dar asta este o doar o legenda...).

*una dintre temele date pentru primul test McCann Creative Mentorship
** fotografii preluate de pe www.nypress.com (prima) si slacklalane.blogspot.com (a doua)

Obsesie. Depresie. Impresie

2008-01-17T19:28:00.000+02:00

prasanna vadanaaM saubhaagyadaaM bhaagyadaaM
hastaabhyaaM abhayapradaaM maNigaNair-
naanaavidhair-bhuushhitaaM

...cam de vreo trei zile incoace.

Zburati!

RATB means?

2008-01-15T15:15:00.000+02:00

RATB vrea sa creasca tarifele la biletele de calatorie si la abonamente. Potrivit proiectului aflat in dezbatere publica, pretul unui bilet cu o calatorie ar putea creste de la 1,1 lei la 1,3 lei. Totodata, un abonament pentru o linie integral urban va creste de la 25 lei pe luna la 30 lei pe luna, pentru doua linii integral urban pretul ar urma sa creasca de la 30 lei pe luna la 35 lei pe luna, iar un abonament general integral urban va costa, in loc de 40 lei pe luna, 50 lei pe luna. Vor fi majorate si amenzile, de la 40 de lei, la 50 de lei.

"Propunerea de modificare a tarifelor a fost pusa pe seama cresterii preturilor la piesele de schimb si la materiile prime de baza: energia electrica, motorina si gazul", a explicat purtatorul de cuvant al regiei, Mihai Vladarau. Tarifele au fost majorate ultima oara in noiembrie 2005.

Give a chinese blog to me!

2008-01-11T21:43:00.000+02:00

Autoritatile au batut pana la moarte un barbat care posta regulat pe internet, confruntarile dintre locuitorii unui oras chinez si inspectorii municipali, informeaza CNN.

Wei Wenhua se afla la locul unei confruntari dintre inspectorii municipali si locuitorii orasului, in cursul zilei de luni. Cetateanul a inregistrat cu telefonul mobil confruntarea, motiv care i-a infuriat pe oficiali. Un grup de peste 50 de inspectori municipali l-au atacat si l-au batut pana la moarte. Atacul a avut loc in provincia Hubei, din centrul Chinei.

Organizatia Reporteri fara frontiere a reactionat vehement impotriva a ceea ce s-a intamplat in China: „Wei este primul ’ jurnalist cetatean’ care a murit in China din cauza a ceea ce inregistra, din cauza a ceea ce vroia sa transmita. Wei a fost batut pana la moarte pentru ca facea un lucru care a devenit obisnuit in viata oamenilor de pretudindeni. Acesta era modul in care cetateanul chinez incerca sa prezinte felul in care reprezentantii sistemului represiv isi depasesc prerogativele ”, a transmis organizatia, conform CNN.

*informatii preluate de pe 9 am

Un sondaj realizat la inceputul anului 2006 arata ca 40% dintre chinezi citesc bloguri cel putin o data pe saptamana, frecventa mai mare decat in oricare tara din Europa si chiar fata de SUA. Datorita contextului social si politic specific, blogurile au in China o influenta foarte mare asupra mediului real si asupra vietii personale, chinezii fiind la fel de predispusi precum occidentalii sa accepte sfaturi venite din blogosfera si sa se actioneze in mod real ca urmare a indemnurilor venit din spatiul virtual.

Monopolul statului asupra mass media chineze face ca agenda media sa fie diferita de multe ori de agenda publica, neoferind publicului informatia de care acesta are nevoie sau pe care o doreste. Tocmai aceasta nevoie este suplinita de internet - in general si de bloguri - in special. Aici chinezii pot gasi informatie mult mai variata si mai adecvata nevoilor reale de informare.

Una dintre reactiile cele mai puternice ale bloggerilor chinezi la represiunea autoritatilor, care in colaborare cu Microsoft si Google au cenzurat accesul la anumite site-uri, este initiativa Adopt a Chinese Blog - o invitatie a bloggerilor chinezi catre bloggerii din toata lumea pentru a gazdui pe platforme independente blogurile chineze blocate de autoritati.